Mă apucasem să scriu ceva. Cu totul altceva decât scriu acum, însă. Încerc să le combin, dar mi-e greu. Am citit un reportaj care te seacă de orice formă de energie şi te umple de milă, în loc. Este opera unei jurnaliste de la The Huffington Post şi se numeşte ”Mamele ISIS”. Personajele sunt patru femei ai căror fii au fugit de acasă să se alăture ISIS şi acum sunt toţi morţi. Doar una dintre femei este de origine arabă. Doi dintre cei patru băieţi au fost crescuţi în familii creştine. Textul (”Mothers of ISIS”, în original) este greu de citit şi te afectează la nivel visceral, dacă aţi citit din întâmplare ”Pastorala americană”, e un fel de pastorală americană fără perioadele de acalmie. Ceea ce e dur şi greu de suportat.

Textul meu iniţial se referea la religii, cu o mai mare aplecare spre islam. Există multe controverse în ceea ce priveşte ”adevăratul sens” al versetelor Coranului, dar, fără să fi citit Coranul decât parţial, am îndrăznit să trag o concluzie, după ce am pus cap la cap toate informaţiile: islamul nu este mai violent sau mai paşnic decât aproape orice altă religie. Totul ţine de interpretare. Şi adevărul este că psihologii spun că oamenii cu înclinaţie spre violenţă sunt în constantă căutare de pretexte pentru a şi-o manifesta. Din păcate, ideologia strâmbă şi bolnavă a ISIS şi celorlalte grupări teroriste le dă multor tineri şansa perfectă să-şi trăiască o nebunie care, într-o societate mai normală, s-ar fi văzut nevoiţi să şi-o inhibeze sau chiar trateze medicamentos. Dar ce ar însemna ”o societate mai normală”?

Faptul că actuala dramă a societăţii moderne este terorismul (în general cel iniţiat, e adevărat, de grupări care se autodeclară islamiste) nu este o noutate decât în ceea ce priveşte specificitatea fenomenului. Tragedii la fel de mari şi la fel de greu de explicat s-au întâmplat în toată istoria omenirii. Din ultimul secol, putem aminti doar cele două războaie mondiale, pe cel din Vietnam, pe cel între foştii fraţi iugoslavi şi alte momente în care o îngrijorător de mare parte a omenirii a părut că are conştiinţa adormită sau chiar pe veci pierdută. Este la fel de îngrijorător că o majoritatea covârşitoare a acestor perioade de negură totală a fost cauzată de conflicte religioase sau etnice.

Este o temă falsă aceea că o anumită religie duce la violenţă şi tragedii. Există state creştine extrem de barbare, prin Africa Centrală, de pildă. Până şi budiştii au extremiştii lor. Dar ştiţi care sunt statele unde nu se întâmplă chestii de genul ăsta? Păi, exact cele pe care fundamentaliştii musulmani le urăsc. Cele din occident. În marea lor majoritate, state laice, în care biserica nu are, aşadar, nici un rol în stat. Deci, aşa cum este adevărat că nu putem spune că islamul este o religie violentă şi criminală prin definiţie, este la fel de adevărat că orice religie care interferează prea mult cu statul şi cetăţenii acestuia (cum este şi cazul nostru) reprezintă un potenţial pericol de radicalizare şi, ulterior, de acte criminale. Aşa că să punem din nou ”Imagine” pe YouTube, să dăm sonorul la maximum şi să ne mai imaginăm o data.

PS – aţi observat că omul este singura specie care ucide de plăcere sau pentru interesul personal? De asemenea, am inventat asasinatele. Dar ați observat PE CINE asasinăm? Sunt mereu oamenii care ne spun să trăim împreună în armonie și să ne iubim unul pe celălalt. Isus, Gandhi, Lincoln, John Kennedy, Bobby Kennedy, Martin Luther King, Medgar Evers, Malcolm X, John Lennon... Toți ne-au rugat să încercăm să trăim împreună în pace și bună înțelegere. Și noi POC! Le-am tras-o direct în cap! Se pare că nu suntem încă pregătiți pentru asta.