Rezultatele întrunirii Colegiului Director al PDL s-au lăsat cu un bâlbâit din care fiecare înţelege ce vrea. Nu se face alianţă, dar se face protocol. Organizaţiile locale pot face alianţe pentru alegerile locale cu menţiunea ca acestea să fie înregistrate sub denumirea de Mişcarea Populară. Sigla pentru acest tip de  mişcare trebuie să fie o inimă pe fundal verde deşi mai nimerit era ceva de inimă albastră…. PDL şi UNPR îşi vor susţine reciproc candidaţii, dar nu se spune ce se va face acolo unde fiecare are candidatul lui. Membrii Colegiului Director au şi după şedinţă păreri diferite începând cu Ioan Olteanu, secretarul  PDL, şi terminând cu Berceanu care s-a trezit abia de curând şi a văzut că primarul Craiovei  este “puşcăriaş”. Vasile Blaga mârâie şi el, iar Preda nu vrea să stea în poze cu Becali în timp ce Elenei Udrea, acelaşi personaj i se pare frecventabil. Ce a ieşit de la Colegiul Director este un fel de “digifonf”. (Instrument inventat de un folclorist din Târgu Jiu şi care constă într-o ţeavă mai largă la un capăt. În timp ce se suflă la capătul îngust la celălalt capăt se introduce, într-un anume ritm, degetul folosit de şoferii aflaţi în trafic pentru a se ”complimenta”).  Adică nici cal nici măgar, nici căruţă şi nici teleguţă, un fel de struţocămilă greu de înţeles pentru alegători. Refuzul PDL de a încheia alianţă cu UNPR la nivel central şi lăsarea acestui lucru la discreţia organizaţiilor locale va stârni o asemenea confuzie încât nici măcar membrii marcanţi ai PDL nu vor mai stăpâni fenomenul greu de pus în practică. Nu s-a precizat dacă astfel de alianţe la nivel local pot fi făcute la nivel de judeţ sau la nivel de organizaţie locală. Dacă va fi adoptată a doua variantă va fi un talmeş-balmeş de nedescris pe buletinele de vot care într-o comună vor avea drept simbol inima verde, în alta va fi  trandafirul şi  vulturul. Practic, PDL nu a dorit să realizeze Mişcarea Populară al cărei iniţiator a fost anul trecut preşedintele Băsescu. Dacă acum nu s-a putut obţine consensul partidului pentru ea construcţia este sortită eşecului sau unei alipiri cel puţin ciudate făcută de către partidele neparlamentare gen PNŢCD, PER, etc care nu pot aduna mai mult de 3-4 procente de pe piaţa electorală. Lăsarea Mişcării Populare în derivă este un semnal că partidul preşedintelui Băsescu nu mai este pe aceeaşi lungime de undă cu el că nu-l mai interesează construcţiile preşedintelui şi că  dacă e să moară măcar să moară pe mâna lui. Acum, n-am decât să-l citez pe Băsescu şi să spun:”aveţi grijă ce vă doriţi că s-ar putea să vi se îndeplinească….”