De ceva vreme mă trezesc uitându-mă cu interes la Elena Udrea. Nu genul acela de interes, mârlanilor. Nu mi se pare interesantă ca femeie, ci (Doamne ferește, ce sunt pe cale să zic!) ca politician. Găsesc cu atât mai lăudabilă din partea ei această abilitate de a-și folosi armele feminine pentru a răzbi într-o lume (la noi) aproape eminamente masculină. Nu-mi dau seama dacă de vină sunt figurile triste care-i fac opoziție din PDL (pe sistemul ăsta a început să-mi devină simpatic până și Ponta, comparat cu restul USL-iștilor) sau chiar are doamna soție a lui Cocoș un merit. Sau poate domnul Cocoș însuși este cel responsabil de succesul nevestei, pe sistemul ”în spatele fiecărei femei puternice se află un bărbat cu conturi mai grase decât el”.

Oricum ar fi, discursul Elenei Udrea a evoluat mult de la ”președintele Norvegiei” încoace. E abilă, ține la tăvăleală (cu presa, desigur) și pare să aibă o determinare și un devotament care îi lipsesc, de exemplu, lui Blaga, și care ar putea fi însușiri foarte importante în conducerea unui partid. Politica e curvă și aici, mai mult decât în oricare alt domeniu, scopul scuză mijloacele. Dacă Elena Udrea va ajunge liderul principalului partid de opoziție, nu va fi contat prin ce metode a ajuns acolo și ar fi și neelegant din partea unora sau altora să o descoasă în acest sens.

Dacă Elena Udrea e pregătită să fie primul președinte femeie din istoria țării? Probabil că nu. Dacă țara e pregătită să aibă un președinte femeie și pe deasupra și blond? Sigur nu. Dar, pe de altă parte, PDL-ul însuși nu poate spera să dea președintele la anul, la cum s-a mișcat în ultima vreme. Așa că, dacă tot n-au șanse, să delege o femeie drept candidat ar fi o mișcare inteligentă și, deși aproape sigur perdantă, foarte importantă pentru viitor. Nu pentru viitorul partidului neapărat, cât pentru al țării. Și nu e o glumă. Într-o lume în care un negru este cel mai important om politic al lumii și un alt negru se pregătește să fie cel mai important om spiritual al ei, o candidatură feminină la președinție în România ar arăta că suntem pregătiți să ne aliniem la mentalitățile pe care occidentul ni le tot propovăduiește, de vreo 20 de ani încoace. Că e blondă, vag promiscuă și merge în tocuri cui la viituri? Nici nu mai contează.