Managerul profesionist al Complexului Energetic Oltenia, Laurenţiu Ciurel, a zis cu gura lui la o televiziune că societatea ar produce la fel cu 5.000 de salariaţi mai puţini, adică un sfert din numărul actual. Ba a punctat chiar mai clar de atât şi a zis că face asistenţă socială cu miile de salariaţi care sunt pe plus.

Când a fost numit manager privat, Ciurel şi-a asumat reducerea numărului de salariaţi cu 3.000 în cinci ani, mai exact cu 600 pe an. Chiar a prevăzut în buget sumele necesare pentru acordarea de plăţi compensatorii, dar deşi a venit primăvara, nici măcar nu a început negocierile cu sindicatele pentru aplicarea unui plan de restructurare a companiei şi de acompaniament social. Un plan din care ar trebui să facă parte şi autorităţile locale şi centrale, deoarece ar trebui gestionată o situaţie delicată din punct de vedere social.

Când un manager spune că are 5.000 de salariaţi în plus, dar nu face nici un pas pentru a restructura societatea, înseamnă că la mijloc este teama de factorul politic. Călinoiu îi dictează lui Ciurel când poate sau nu să facă restructurare. 2014 este un an cu două rânduri de alegeri, deci nu.

Culmea este că în Complexul Energetic Oltenia sunt mulţi salariaţi care ar pleca acasă cu 16 salarii compensatorii. Mai ales cei din TESA, ăia fugăriţi de Răuţ şi ameninţaţi cu trecerea în producţie, dar nu numai ei. Doar că ăştia fugăriţi au fost aleşi pe criterii politice, au făcut campanie pentru alte partide decât PSD ori au fost promovaţi pe funcţii de PDL etc. Ori pe Ciurel nu-l lasă inima să le dea ăstora 16 salarii, care nu au votat cu şeful Călinoiu.

Ciurel a luat multe decizii la companie, influenţat de factorul politic. Din păcate, sub mandatul lui, producţia de energie a celor 4 termocentrale s-a redus la jumătate faţă de acum trei ani. Dacă Ciurel nu găseşte pârghii pentru a dubla producţia, compania nu va rezista. Iar asistenţă socială va mai face, cu greu, până la alegerile prezidenţiale, după care… potopul.