În sfârşit Albă ca Zăpada, un fel de pseudonim până acum lansat la apă de Sebastian Lăzăroiu, are un nume: “Noua Republică”. Fondatorul  acestei mişcări nu este, cum ne-am fi aşteptat, fostul consilier prezidenţial, ci un domn tinerel, Mihai Neamţu, un fel de popă – filozof, sau invers cu un CV impresionant pentru vârsta relativ fragedă. Licenţiat în filozofie şi teologie cu doctorate obţinute la şcoli înalte ar fi candidatul ideal pentru un alt fel de lider, unul pe care să nu scrie Spiru Haret sau şi mai rău Herculane, locuri de unde şi-au făcut rost de studii superioare mulţi dintre politicienii zilei. Personajul s-a remarcat prin tot felul de păreri tranşante şi nu totdeauna fundamentate despre lucruri legate de ortodoxism şi prelaţii care l-au slujit stârnind uneori mânia, alteori admiraţia pentru curajul de a şi le fi exprimat. Oricum, până ne vom lămuri ce e cu acesta trebuie remarcat faptul că este primul fondator care-şi face partid strângând adeziuni pe internet, platformă electronică pe care o foloseşte si pentru a-şi populariza programul acestui partid căruia i se întrezăreşte culoarea. Când eşti până luna trecută director al ISP, când te identifici ca un apropiat al ministrului Baconschi, când publici editoriale în care-i lauzi doar pe ziariştii apropiaţi puterii şi când concepi o platformă program în aşa fel încât zici că-i făcută în laboratoarele PDL, nu ai cum să nu te identifici cu ceva ce deja există pe piaţa publică şi anume un partid ce vrea să se reinventeze de mai mult timp. Şi dacă-şi mai trimite scrisori Sebastian Lăzăroiu care-ţi pune mâna pe creştet şi-ţi zice că trebuşoara a ieşit exact cum aţi plănuit-o cândva, pe malul Dunării, atunci nu sunt prea multe lucruri de lămurit. Noua Republică nu cred că este altceva decât un fel de PDL gata reformat în care nu se regăsesc oamenii tradiţionali ai partidului, greii cum li se spune, ce poartă în spate destul de multe controverse, destule păcate şi care au adunat de-a lungul timpul tot felul de conotaţii negative. Republica lui Neamţu, primul partid lansat pe internet, vrea să coaguleze în jurul ei intelectualii de dreapta care s-au săturat să stea pe margine şi să privească cum se duce totul de râpă. Este un fel de PDL proaspăt, curat şi uscat numai bun de aruncat în lupta electorală care va începe oficial anul viitor. Preşedintele Băsescu a încercat de mai mult timp să cureţe fostul său partid de suflet şi în mare parte a reuşit trecând pe linie moartă cei câţiva grei care mârâiau şi care se opuneau uneori chiar şi reformelor benefice. Se pare că n-a fost suficient din moment ce a fost nevoie de Noua Republică. Lăzăroiu, căci nu mă gândesc că a descoperit site-ul acestei mişcări odată cu mine, a deconspirat din prima atât ideologia, orientarea, filiaţia şi tot ce vreţi pentru că acolo în platformă scrie negru pe alb: “Prin iresponsabilitatea funciară a lui Victor Ponta, Dan Voiculescu şi Crin Antonescu, România riscă derapajul rapid pe o pantă a falimentului economic şi a dezastrului social”. Dacă ar fi adăugat şi câţiva politicieni din arcul guvernamental mai că aş fi crezut că o să fie ceva nou cu Republica asta. Pe când aşa, aceeaşi Mărie cu altă pălărie! În rest doar lucruri cunoscute, de genul să ne întoarcem cu faţa la popor, să ne ducem la vot, să  avem grijă că absenteismul favorizează abuzul etc, etc. Lăzăroiu ar fi trebuit să ne spună cinstit, pentru că pe români aşa cum zice şi el, nu-i mai poţi prosti, că Noua Republică este aripa mai tânără a PDL, special creată pentru internauţii intelectuali, neafiliaţi politic care vor să se lanseze pe orbita politică şi nu mai au loc de cei care au confiscat toată scena politică. Slabe speranţe că se va contura ceva de luat în seamă pentru simplu motiv că un partid este format din oameni vii care se întâlnesc, discută, se ceartă, se scuipă. Personajele din lumea virtuală or fi ele la modă dar încă nu s-a dat drumul la votul electronic care să-ţi permită să votezi de acasă fără să te mai deplasezi la urna de vot. Şi la urnă se deplasează mamaia, tataia şi nea Gică care vor să dea mâna cu dom’ parlamentar pe care-l dor fălcile de atâta prefăcut surâs….Politica nu s-a făcut niciodată cu îngeri, ci mai degrabă cu draci travestiţi în stâlpi ai bisericii.