Ultima dorinţa a preşedintelui Băsescu înainte de a părăsi Cotroceniul este legată de unificarea dreptei înainte de alegerile prezidenţiale din toamnă, pentru ca locul său să fie lăsat oricui în afară de Victor Ponta.  Pentru acest lucru a încercat aproape imposibilul, creând din nimic şi cu oameni de încredere un partid care a fost înainte fundaţie, cu gândul că aşa va smulge voturi măcar de la cei care sunt nehotărâţi. Numai că PMP-ul său, la ale cărui  sindrofii oficiale nu s-a sfiit să apară, a comis o greşeală fundamentală, aceea de a o numi pe protejata sa dintotdeauna, Elena Udrea, la cârma sa. Nu am nimic cu doamna în cauză, care fie vorba între noi a făcut destule sacrificii, mergând până la divorţul de Cocoş, fostul său consort, care după ce i-a asigurat o bunăstare demnă de invidiat şi o propulsare în sferele politice cele mai înalte, începuse să o incomodeze la dosar din cauza afacerilor sale nu prea curate.

Dar, preşedintele ar fi trebuit să ştie că genul Elenei Udrea în fojgăiala românească  este mai degrabă asemuit cu un fel de Marilyn Monroe, decât cu o Margaret Thatcher pe care şi-ar fi dorit-o domnia sa. Indiferent ce ar face sau ar spune, Udrea nu va putea să scape niciodată de eticheta ”pupila preşedintelui”, iar apariţiile sale publice vor fi taxate întotdeauna ca unele exotice şi atât. Dacă iau în serios declaraţiile preşedintelui legate de necesitatea unificării dreptei, ar trebui să mă întreb de ce Elena Udrea atacă continuu liberalii şi democrat liberalii tocmai acum când sunt în pragul de a fuziona, contopi sau, mă rog, ce o ieşi după discuţiile demarate între Blaga şi Antonescu. De ce face ceea ce le e pe plac tocmai duşmanilor declaraţi, social-democraţii lui Ponta, care la câte lupte se duc pe tronsonul de dreapta nu trebuie să facă nimic mai mult decât să se uite şi să se amuze.

Dacă democrat liberalii sunt dispuşi să-şi sacrifice candidatul la prezidenţiale, Predoiu, pentru o cauză nobilă, aceea ca dreapta să aibă un singur candidat, la liberali lucrurile se complică din ce în ce mai mult. Inocentul Iohannis, adus de Antonescu de la Sibiu, a prins gustul puterii şi se vrea la Cotroceni spre uimirea lui Antonescu care-l vedea doar în postura de  spălător al propriei  imagini. Antonescu nu are decât să suporte greşelile făcute prin înhăitarea cu oamenii lui Ponta, dar dacă lăsăm la o parte reproşurile şi nemulţumirile, trebuie să recunoaştem că el este singurul potenţial candidat la prezidenţiale din partea dreptei care ar putea să-l pună în dificultate pe Ponta, doar pentru faptul că este un om cu un discurs politic remarcabil, care măcar nu ar pierde la scor de handbal alegerile prezidenţiale. Dacă dreapta ar avea creier ar putea să gândească la faptul că de anul viitor România va fi condusă de un  partid unic, PSD, iar preşedintele va fi o persoană care de aproape trei ani nu vrea să guverneze!