E greu să fii de dreapta în zilele noastre. Liberalismul nu a fost niciodată cea mai populară dintre doctrine, dar pe vreme de criză e cu atât mai disprețuită. Inegalitatea socială bazată pe merite personale nu e de dorit, mai ales într-o țară lipsită de mari talente. ”Adică de ce să fiu eu sărac, doar pentru că-s prost? Cine a zis?” Corect, nu a zis nimeni. Dumnezeu sigur n-a zis-o, așa cum probabil n-a zis nimic vreodată. Deci cine are dreptate rămâne de văzut.

Până una-alta, dreapta românească se agită veselă pe Facebook și, mai rar, pe la televizor și-n ziare. A prins încredere în ea după eșecul USL și a început să creadă că are vreun merit în această nouă prăbușire penibilă a stângii. Greșit! USL-ul își pune piedică singur pentru că este plin de proști, iar oamenii din PDL, Forța Civică sau celălalt minipartid (cum se numește?) care nu înțeleg asta sunt chiar mai proști decât Șova și Geoană la un loc. Nu firava dreaptă a temperat pornirile dictatoriale ale USL-iștilor, ci puternica Europă și impresionanta mobilizare a opiniei publice. O știți, opinia aia publică neutră care reacționează la excese fără teama de a fi automat percepută ca fiind în tabăra cealaltă sau asumându-și acest risc.

Simțind că a crescut în ochii electoratului după așa-zisa victorie, dreapta a început deja să și-o ia în cap. Ungureanu se ceartă cu Neamțu. Așa, și nouă ar trebui să ne pese? Până una-alta, Antonescu și Ponta, cu toate bubele lor, sunt, pe lângă Ungureanu și Neamțu, un fel de Nike și Adidas pe lângă Antilopa și tenișii de Drăgășani. Deci, dacă vreți să vă bucurați de o oarecare prestanță și indulgență a oamenilor inteligenți, stimați liberali, certați-vă măcar atunci când ambele mele bunici (ambele cu televizor acasă) vor fi auzit de voi. Înainte de asta, orice dispută publică între domniile voastre vă va plasa, pe scara inteligenței, acolo unde vă spuneam: sub liniile reprezentate de Șova sau Geoană.