Drumurile noastre, toate, cu noi pe ele, cu toți

Cred că (în România, dar și în general) e prea ușor să obții permisul de conducere. Orice drum cu mașina mi se pare că se transformă pe zi ce trece într-o ruletă rusească. Sunt îngrozit de avioane, fobie în toată regula, dar prefer să tremur, să-mi transpire palmele și să fiu foarte anxios în avion decât să plec la un drum lung cu mașina. Din simplul motiv că am încredere că 99% dintre oamenii care pilotează avioane sunt nu doar profesioniști, ci și niște oameni echilibrați și responsabili cărora pot să le încredințez, temporar, rahatul ăsta efemer care iaște viața mea. Pe străzi, în schimb, raportul se schimbă dramatic. 99% dintre șoferi nu sunt profesioniști și o mare parte dintre ei sunt ori niște cretini iresponsabili, ori niște indivizi cu frustrări și nesiguranțe pe care simt că și le pot trata când se urcă în mașină, ori (și aici mi-e teamă că mă cam încadrez) niște dobitoci care privesc condusul ca pe o activitate PLĂCUTĂ și PLINĂ DE SATISFACȚII (profund greșit, pentru asta s-au inventat sporturile extreme, cititul și sexul), ori toate cele de mai sus. Iar în România situația e cu atât mai gravă. Așa cum spuneam deunăzi (din cartea aia, Sapiens) că omul nu e pregătit să fie în vârful lanțului trofic, la fel românii nu cred ca sunt pregătiți să aibă mașini care să meargă repede. Nu sunt pregătiți nici ca infrastructură, nici ca maturitate. Spre deosebire de frica de avion, frica de drumuri lungi prin România mi se pare una cu puternice fundamente în rațiune și bun-simț. De aceea cred că, una peste alta, testul psihologic la acordarea permisului ar trebui să fie mult mai greu de trecut decât examenul teoretic, pluuuus (not the most popular idea ever, recunosc) dublat de un test de inteligență. Dacă ești prea prost sau prea nebun nu ai voie să conduci, simplu. Ai voie să beneficiezi de binefacerile rețelei de transport doar din calitatea de pasager.

Și da, scriu asta de pe un drum lung (la începutul lui), și da, sper să nu fie premonitoriu, că ar chiar nașpa să fiu inert, cu un microbuz în poală, când terminați voi de dat like-ul ăla.

Ah, și încă o idee deloc populară: forza Poliția Română! E vital, aș zice, să se găsească radare care să păcălească, cumva, waze-ul, stațiile, detectoarele și toate celelalte șmecherii care ne permit să mergem ca niște tâmpiți pe niște drumuri odioase. Și da, amenzile pentru încălcarea regulilor de circulație ar trebui să fie mai mari.

Vizualizări: 297

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: