Ei nu greșesc. Noi, însă...

Haosul generează comportamente greu controlabile, greu previzibile, asemenea vremurilor pe care le trăim. Revenirea la normalitate este cu adevărat o încercare pentru toată lumea. Nu poți miza pe stagii de antrenament emoțional. Fiecare își are mecanismele specifice de adaptare, mobilități și oferte de supraviețuire în stare să reașeze piesele în sistem. Pentru adulți, pare un logo pe viață; nici nu te poți plictisi, de vreme ce, în aproape 15 luni de închidere și deschidere, te-ai pierdut fără să speri că te vei regăsi curând.

Din afară, lucrurile nu arată altfel în rândul copiilor și al adolescenților. Categoria cea mai vulnerabilă, elevii au trăit momente pe care nu ai dreptul să le comentezi așa cum comentezi un film prost. Un asemenea subiect este extrem de sensibil, care cere analize serioase și predicții, soluții și alternative. Aproape 2 ani de pierderi irecuperabile în educație! Fără mari speranțe că lucrurile vor sta altfel. Ritmul de melc, lipsa de profesionalism și de voință nu au leac.

Cu toate acestea, cei mai importanți actori ai sistemului au reușit să ne surprindă plăcut: energici, mobili, activi. Cauzele - drumul de acasă către școală, salutul dimineții, fie el și somnoros, pauzele, emoțiile. Înainte de orice, reîntoarcerea la viață, la colectivitate, renunțarea la angoasele spațiului mult prea mic pentru atât de mult suflet temător. Vorbesc și scriu cu mare, foarte mare grijă despre aceste categorii de copii/tineri. Îmi asum acest registru al protecției, chiar dacă el pare un exces de afectivitate. Este nevoie de o pedagogie a înţelegerii și a încrederii pe timp de criză. Altfel, pierdem și ceea ce mai avem. Elevii nu sunt de vină pentru incoerența și lipsa de viziune a celor care, voios, au trecut prin atâtea școli fără să fi înțeles mare lucru. Ei nu sunt vinovați pentru lipsa unei platforme digitale, valabile pentru orice vremuri, singura în măsură să asigure drepturi egale, șanse egale în educație.

Să trăiești în afara unor minime repere, care să nu îți spulbere Visul, nu este ușor. Să nu le cerem lor ceea ce alții, maturi nu pot da.

Lor, maturilor, să le cerem să înțelegă un singur lucru: că nu mai pot fi credibili, oricâte eforturi propagandistice ar face. Și pentru că a venit vorba despre credibilitatea instituțiilor, aflu cu stupoare, cu indignare, că finanțarea orchestrei “Lyra Gorjului” nu se mai poate asigura. Suma era derizorie pentru un act cultural autentic. Dar dacă nu poți înțelege nimic din ce se întâmplă în jurul tău, nu ai cum să știi să gestionezi fonduri pentru a susține normalitatea.

De aceea, nu copiii greșesc. Greșeli ireparabile, din păcate, facem noi, adulții.

Vizualizări: 3,522

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: