Dacă tot pică șandramaua, măcar salvați oamenii

Complexul Energetic Oltenia - o companie cu peste 12.000 de angajați cu o medie de vârstă de 50 de ani. O parte dintre ei sunt mineri, oameni care atunci când plouă stau în noroi opt ore, cât este schimbul, care iarna muncesc la minus 10 grade Celsius, vara înghit praf de cărbune și așa mai departe. Unii sunt de 30 de ani în cariere, munca era grea și atunci, dar erau tineri, simțeau altfel greutățile. Acum, cu sănătatea șubredă, trebuie să facă aceeași muncă grea. Și nici măcar nu au tineri pe lângă ei, pe care să îi pună la treabă, pentru că în ultimii 20 de ani s-au făcut prea puține angajări în producție.

Acum, nu doar că minerii sunt bătrâni, dar și condițiile sunt mai proaste. Înainte de 1989, normativul era de 15 oameni pe un utilaj, acum dacă sunt cinci au noroc. Uneori trebuie să se descurce în trei. Nici utilajele nu mai sunt noi, sunt cârpite, obosite, se strică des.

La toate astea se adaugă faptul că tehnologia de lucru nu se mai respectă, din cauză că nu s-au făcut exproprieri și sapă excavatoarele pe unde se poate, cu riscul surpării malurilor de pământ. Astăzi, viața de miner este mai grea ca acum 5 ani, mult mai grea ca acum 10 ani, incomparabil mai grea față de acum 30 de ani.

Dacă mergem în termocentrale, acolo găsim oameni care lucrează și ei de 30 de ani în condiții de noxe, zgomot, vibrații. Măcar cei din minerit au avut recunoscute condițiile deosebite de muncă tot timpul, grupa a doua, dar cei din termocentrale au pierdut acest drept de mulți ani, prin decizii administrative susținute de niște lideri sindicali de carton. Doar cei de la Rovinari și-au păstrat acest drept, pentru că Mitrescu și-a reprezentat întotdeauna oamenii.

O mână de salariați din Complexul Energetic Oltenia protestează zi de zi, de aproape cinci săptămâni, la Prefectura Gorj, pentru a le cere politicienilor să voteze un proiect de lege pentru pensionarea mai devreme a celor care au muncit în condiții grele. Și să recunoască faptul că în termocentrale au fost condiții grele de muncă.

Aici, apele se despart. Parlamentarii PNL și USR Gorj susțin că nu se poate aproba proiectul cerut de mineri și energeticieni, deoarece asta ar însemna patru - cinci mii de pensionări într-un an și costuri de sute de milioane de lei pentru CE Oltenia, contribuțiile pe care trebuie să le plătească în contul salariaților cărora li se recunoaște retroactiv grupa de muncă. Spun politicienii că, pentru CE Oltenia, plata acestor contribuții înseamnă insolvență.

Noi nu avem atât de multe informații câte au ei dar, pe logica simplă, dacă salariaților din energie li s-a furat dreptul de a beneficia de condiții deosebite de muncă, trebuie să li se dea înapoi. Argumentul că pleacă patru mii de oameni care nu pot fi înlocuiți nu mi se pare valabil. Sunt salariați, nu sclavi pe plantație. Avem manageri care trebuie să găsească soluții. Până la urmă, două grupuri energetice se închid în acest an, asta înseamnă că niște sute de oameni pot fi pensionați. Mai multe cariere miniere urmează să se închidă, din nou vorbim de sute de oameni care pot fi pensionați. Pe anumite meserii, CE Oltenia va putea apela la prestatori gen Minprest, pe altele va face angajări, iar acolo unde chiar nu găsește specialiști, îi poate lăsa pe cei de acum să cumuleze pensia cu salariul.

Cu privire la banii pe care ar trebui să îi plătească societatea drept contribuții sociale, aici problema este delicată și cred că statul ar trebui să intervină, să caute în vreun fond de rezervă, să umble la lege dacă e nevoie. În mod evident, CE Oltenia nu are de unde să dea acești bani.

Politicienii par însă să pună în balanță dacă salvează CEO sau oamenii, iar asta nu este corect. Oamenii nu trebuie privați de drepturile lor pentru salvarea unei companii, oricum s-ar numi ea. Să nu uităm că sunt zeci, repet, zeci de salariați ai CE Oltenia care mor în fiecare an de tot felul de boli. Sunt mulți care nu apucă mai mult de două-trei pensii. Nu este în regulă, nu e normal să ne intereseze mai mult fiarele, decât oamenii.

Zic unii că sunt nu știu ce interese în spatele protestului din Piața Prefecturii, probabil să ajungă societatea CE Oltenia la insolvență. Complexul Energetic Oltenia a murit deja, de ce ne facem că nu vedem asta? Comisia Europeană ne-a spus clar că sunt șanse minime pentru aprobarea planului de restructurare, fără plan nu poate fi primit ajutorul de stat de 241 de milioane de euro pentru achiziționarea certificatelor de carbon, fără certificate compania este amendată cu un miliard de euro și își pierde acordul de mediu, adică nu mai poate să pornească grupurile energetice. Și asta se va întâmpla peste doar o lună și jumătate, dacă nu o avea guvernul ăsta o soluție miraculoasă.

Nu ar fi mai corect să nu ne mai mințim, să recunoaștem că România și-a asumat să renunțe complet la cărbune până în 2030, să nu mai stoarcem ultimele fărâme de sănătate din cei care duc acum greul companiei? Să spunem care este calea: insolvența, păstrarea termocentralei Rovinari cu carierele aferente și cam atât. Parcuri fotovoltaice, dacă o să vedem în Gorj, nu vor fi făcute de CE Oltenia, iar grupuri pe gaze vor face alții. Nouă nu ne rămâne decât să luăm cât de mult se poate din Fondul de Tranziție Justă și să încercăm să facem altceva în acest județ. Sau, putem să ne mai mințim, e alegerea fiecăruia.

Vizualizări: 12,082

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: