Federalizare sau independenţă statală?!

Pentru prima oară de când este  şef al Comisiei Europene Jose Manuel Barroso spune clar şi răspicat că doreşte transformarea UE într-o federaţie de state naţionale.„ Azi cer o federaţie de state naţionale, a spus Barroso în discursul  ţinut în Parlamentul European. Federaţia naţională de state ar însemna de fapt o  uniune financiară, economică şi politică, care în opinia vorbitorului ar trebui începută chiar de acum prin transformarea tratatelor existente. Discursul lui Barroso în plenul Parlamentului European pare un început de campanie electorală, dar mă tem că nu este aşa şi că ceea ce a exprimat preşedintele Comisiei Europene este de fapt ceea ce a rezultat din înţelegerile marilor state europene în frunte cu Germania. O federaţie de state naţionale ar însemna, simplificând lucrurile, un fel de a doua Americă constituită şi ea pe baze federale unde fiecare din statele componente are legile sale proprii plus Constituţia şi Amendamentele valabile pentru toată lumea. Alegerile pentru Congres se fac în fiecare stat în parte, iar câştigătorii democraţi sau republicani, pleacă pentru 4 ani la Washington. La prima vedere, dezideratul lui Barroso pare simplu de realizat mai ales că actualele state membre ale UE sunt deja acolo mai departe rămâne ca ele să accepte printre altele cedarea unor prerogative naţionale către construcţia federală europeană. Aici lucrurile se complică pentru că Uniunea Europeană nu are o istorie în spate de funcţionare ca o federaţie ci una de funcţionare ca state independente şi suverane. În actuala construcţie a UE, statele membre, deşi sunt egale ca drepturi şi obligaţii unele sunt mai egale decât altele, iar statele mici şi nedezvoltate cum este şi cazul României  funcţionează la nivel european ca sateliţi ai statelor puternice, lidere ale construcţiei. Ceea ce ne propune Barroso acum ca primă urgenţă este o reformă economică combinată cu o unitate bancară şi monetară, o piaţă unică, întărirea rolului partidelor europene precum şi europenizarea alegerilor locale sub imperiul ameninţării statelor membre că dacă nu se grăbesc să-şi dea acordul pentru Uniunea federală pot fi lăsate pe din afara construcţiei. „Nimeni nu va fi forţat să intre şi nimeni nu va fi forţat să rămână afară, însă vitezaînfăptuirii Uniunii nu va fi dictată de cel mai încet participant”, a adăugat ca bonus Barroso. Ca orizont de timp pentru înfăptuirea Uniunii Federale preşedintele a dat anul 2014, an al alegerilor parlamentare europene şi al alegerilor prezidenţiale româneşti care ar trebui să fie prilejul discutării propunerilor anunţate acum doar ca priorităţi. Dacă proiectul lui Barroso se va înfăptui iar România va fi parte a acestei proiectate federaţii europene  mă întreb cum se va numi preşedintele ţării? Guvernator!? Perspectiva de a ajunge un stat al unei uniuni federale europene este oricum mai convenabilă decât cea de a ajunge o gubernie rusească. Oricum se vor termina lucrurile despre discursului acesta al lui Barroso se va mai vorbi de acum mult şi bine pentru că nu am impresia că a vorbit aşa de capul lui…..

Vizualizări: 174

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: