Franța, suntem aici! Pentru cât timp?

Ieri a rulat pe toate site-urile de socializare o poză cu fotbaliștii României lângă autocarul Naționalei, descărcându-și gențile din burta mașinii. Autocarul era tras pe stradă, în fața hotelului unde staff-ul nostru urmează să fie cazat. Unul dintre tricolori părea că vorbește cu șoferul și-i zicea (în bula de la poză): ”Lasă-l pe avarii, boss, că nu stăm mult!”
E, desigur, o exagerare. România va sta în Franța cel puțin până pe 19 iunie, când se dispută ultima partidă din grupă, împotriva Albaniei. Să nu rămână acolo și după, în optimi, ar fi realmente o contraperformanță. Nu pentru că avem noi cine știe ce echipă, ci pentru că și locul 3 are șanse mari să meargă mai departe. Mai exact, 4 dintre cele 6 echipe clasate pe poziția a treia, în cele șase grupe, vor merge în optimi. Sau, și mai simplu, merg în optimi 16 din totalul de 24 de formații prezente. Să fii printre acele 16 echipe nu este vreo mare performanță, ci doar o reușită bifată, ținând cont că între acele 24 de nume sunt și Islanda, Irlanda de Nord, Irlanda, Țara Galilor, Slovacia, Albania sau Ungaria.
Că tot veni vorba de valoare, avem așa ceva? Hotărât lucru, nu. Singura veste bună pentru Iordănescu este că acum are toate motivele să-și justifice jocul meschin și defensiv. În fond, jucam noi cu 6 fundași și în 1994, când aveam la dispoziție o superechipă. Acum cu atât mai mult ne vom pune cu autocarul în poartă. Și suntem atât de mediocri încât, paradoxal poate, singurii jucători cât de cât ”artiști” nu vor fi, cel mai probabil, pe teren cu Franța. Sînmărtean și Alibec nu par să-și găsească locul în echipa de salahori a ”generalului”.
De partea cealaltă, francezii sunt de-a dreptul fioroși. Doar dacă te uiți la linia lor de mijloc te trec fiorii reci prin tot corpul. Pogba este campion al Italiei cu Juventus și liderul acelei echipe care a confiscat fotbalul din peninsulă de ani buni. Kante este campion al Angliei cu Leicester, unul dintre cei mai lăudați jucători de către Ranieri pentru incredibilul său travaliu și devotament. În fine, Matuidi este și el multiplu campion cu PSG și probabil în primii trei închizători din lume la ora actuală. De Griezmann nu vă mai zic.
Ar fi un miracol să facem chiar și un egal cu Franța. Dar să batem Albania și să ne batem cu Elveția de la egal la egal e posibil. Oricât de mult ne-ar scârbi fotbalul românesc și eroii lui (cu precădere negativi), trebuie să recunoaștem că ne era dor de un turneu final. Va fi o lună foarte scurtă, ca toate acelea în care avem fotbal de cea mai înaltă clasă. Allez les jaunes!

Vizualizări: 360

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: