Gabriel Popescu își petrece majoritatea timpului din stagiune în teatru, pe care îl consideră a doua casă. Este omul din spatele scenei, fără de care un spectacol nu ar putea prinde viață. Mașinist de profesie, Gabriel se ocupă de micile magii prin care o piesă devine completă. La Teatrul Dramatic ”Elvira Godeanu” se consideră ca acasă, munca într-un astfel de loc fiind ceva ce și-a dorit de mic copil.

Îi place să se considere omul din spatele scenei, care aduce ploaia sau care mișcă obiectele în timpul unui spectacol. ”Meseria mea în teatru constă în montarea decorurilor. În timpul unui spectacol există un  număr de manevre efectuate de tehnicienii de scenă. Eu coordonez echipa de mașiniști. Suntem cinci băieți care ne ocupăm de acest aspect”, spune Gabriel. Uneori este o muncă foarte obositoare, care îi lipsește însă când are mai mult timp liber. ”Este o muncă complexă pentru că este nevoie de multă seriozitate și atenție. Toate manevrele se fac după mișcările și replicile actorilor. Punctualitatea este punctul forte pe care trebuie să îl aibă un tehnician de scenă”, menționează acesta.

Micile magii sunt create datorită inventivității. ”Modific decorurile pe anumite scene ale spectacolului. Acestea se realizează în conformitate cu cele spuse de cei de la scenă. Meseria aceasta presupune să ai inventivitate creativă, ne ocupăm cu micile magii din scenă. Suntem cei care mișcă brusc obiectele în timpul unui spectacol sau care aducem ploaia în scenă. De asemenea întreținerea și reparația decorurilor intră tot în sarcina mea”, spune Gabriel. Montarea fiecărei piese are dificultățile sale, însă reprezintă și o provocare. ”De regulă fiecare piesă este complicată în felul ei. Partea frumoasă este că după ce pui totul cap la cap îți dai seama că este foarte ușor”, mai afirmă acesta.

Munca în teatru, viața sa

Gabriel Popescu a învățat această meserie la Teatrul de Comedie din București, unde a lucrat vreo trei ani. Nu a rezistat însă foarte mult timp departe de familie, așa că într-un final s-a întors acasă, angajându-se la Teatrul Dramatic ”Elvira Godeanu”. ”Am lucrat la clasa profesorului Cristian Munteanu și am avut o colaborare cu Teatrul de Comedie. La București am ajuns cu sprijinul actorului Ioan Alexandrescu. Eu tot timpul mi-am dorit să lucrez într-un teatru, de la vârsta de zece ani, de când ascultam piese la radio. Îmi plăcea să citesc în unele reviste interviuri date de tehnicienii de scenă. În timp s-a creat o fascinație pentru acest lucru”, explică Gabriel Popescu.

Nu s-ar despărți niciodată de această meserie, care ăi oferă posibilitatea să învețe lucruri noi cu fiecare piesă de teatru.  ”Tot timpul în teatru ai ceva de învățat. Nici după o sută de ani nu poți să spui că ai învățat totul. Aceasta este și frumusețea. De la un spectacol la altul totul diferă, așa că este o meserie car nu îți dă voie să te plictisești, ci din contră, îți pune mintea la contribuție”, explică acesta.

SPECTACOLE

”Cred că am lucrat la sute de spectacole. Când am mers la Stockholm am reușit să schimbăm decorurile de la o scenă la alta în 35 de minute. Au fost și piese care au necesitat aducerea unor decoruri chiar de 3,5 tone în scenă. De asemenea, sunt spectacole care se pot monta în 40 minute, iar altele în patru sau cinci ore”, spune Gabriel Popescu.