Guvernul Cioloş a depus jurământul pe 17 noiembrie, adică acum aproape două luni. Două luni în care a fost asigurată administrarea ţării la un nivel decent, dar nu a pornit niciun mare program de reformă. Guvernul Cioloş părea că îşi propusese ca în cele 12 luni de guvernare pe care le avea la dispoziţie, până la alegerile parlamentare, să pună bazele unei reforme administrative. Până acum am auzit vorbindu-se doar de legea salarizării unice în sistemul bugetar, dar fără ceva concret. În rest, nimic despre reforma administrativă, nimic despre reducerea birocraţiei, nimic despre reforma în şcoli şi spitale, nimic despre un sistem adevărat de protecţie a copiilor şi nevoiaşilor. Nimic important, adică. Ba chiar au fost îngropate unele subiecte, cum ar fi plagiatul. A anunţat ministrul Curaj desfiinţarea unei comisii care verifica suspiciunile de plagiat la demnitari, dar a uitat să pună alta în loc. Uite aşa ministrul de Interne, Tobă, îşi prelungeşte şederea la guvern.

De ceva zile, guvernul Cioloş încearcă să-şi acopere lipsa de activitate cu acţiuni de imagine. Ba se plimbă premierul din minister în minister, să ia pulsul ţării, musai cu televiziunile după el, ba alimentează de o săptămână subiectul cărţilor scrise în puşcării, dar la un mod de încurajare a linşajului public. Un guvern responsabil ar fi luat situaţia, ar fi analizat-o şi ar fi schimbat legea, dacă deţinuţii scriu prea multe cărţi, dacă nu sunt atât de ştiinţifice etc. Dar, ministrul Justiţiei nu face asta. Preferă circul, reţeta sigură de acoperire a lipsei de competenţă. La fel, în loc să vină cu soluţii de reducere a aparatului bugetar, tot aruncă petarde cum că unii au salariile prea mari. Chestiuni specifice politicienilor, dar parcă de la tehnocraţi aşteptam altceva. Dacă se simt depăşiţi de situaţie, măcar să spună că au drept unică misiune organizarea alegerilor şi măcar renunţăm la aşteptări.