Oamenii sunt proști, mulți dintre ei. Când prostia e asociată cu nebunia și fanatismul, se naște o combinație mortală. Rebelii ucraineni pro-ruși sunt niște proști nebuni și fanatici. Nu sunt singuri. Pe toată planeta, începând cu unele țări sărace din America Centrală și de Sud, continuând cu fâșia Gaza și numeroase state din Africa unde războaiele civile nu încetează niciodată și terminând cu extremul Orient, ceva mai la nord de civilizata Coree de Sud, există proști nebuni și fanatici care pot fi și chiar sunt mortali.

Vina Rusiei este că, până la cazul zborului Malaysia Airlines de săptămâna trecută, aria catastrofică în care proștii fanatici își făceau de cap era locală. Sigur, tragediile locale sunt și ele tragedii, nu doar oameni care își asumă conflictele mor în acele zone, ci și civili a căror singură vină este că s-au născut acolo. Chiar și așa, ipocrizia civilizației care ne-a dat acces la toate beneficiile progresului în balonul nostru de sticlă ne forțează să fim mai ultragiați de moartea oamenilor care mergeau în concediu în niște scaune confortabile, serviți de stewardese și uitându-se la filme americane, dar au fost doborâți de câțiva tâmpiți care se jucau cu niște lansatoare. Pentru că asta au fost, pentru că de asta este Rusia vinovatul indirect. Când rușii le-au pus în mâini separatiștilor niște lansatoare de rachete Buk (care pot trimite proiectile la o distanță de 40 de kilometri și o altitudine de 20.000 de metri), au comis ceva foarte grav: au transformat un război local în care suferă (asta este) doar civilii acelei zone într-un război local cu ”reach” mondial, în care pot suferi oricare civili trec pe acolo, chiar și la 10.000 de metri înălțime. Am convingerea că nici un comandant de armată rus cu capul pe umeri, nici măcar un soldat minim instruit, ce să mai vorbim de Putin, nu ar fi putut să facă idioțenia de a trage cu o rachetă înspre un avion de pasageri. Proștii fanatici din Ucraina au făcut-o, totuși. De ce? Pentru că au putut. Pe sistemul vechii legi a lui Murphy ”când tot ce ai este un ciocan, toate obiectele din jur îți vor părea cuie”, cretinii au avut un lansator de rachete și-au zis să-l încerce pe ceva ce văd pe cer. Au văzut un avion micuț. Atât de micuț încât în creierele lor chiar și mai mici tragedia nici măcar nu era o eventualitate realizabilă. Și totuși, ea s-a produs.

Păstrând proporțiile, tragedii au loc și în România, când cretinilor le sunt lăsate pe mână nu lansatoare de rachete sol-aer, ci funcții importante, mașini care prind viteze mari, responsabilitatea creării unor familii sau laptopuri conectate la internet. Vrând-nevrând, pericolul iminent al prostiei iresponsabile ne face să reconsiderăm noțiunile noastre străvechi de libertate și acces la informație totale.