Ioan Nicoară, un moţ care trăieşte în Arizona, a prezentat picturile sale publicului gorjean. Vernisajul expoziţiei de pictură naivă a avut loc la sediul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj. Tema picturilor sale este viaţa rurală, natura şi ocupaţiile ţăranilor de la sat. Deşi a plecat în America de zeci de ani pentru un trai mai bun şi-a dat seama că încă nu s-a descoperit societatea perfectă, peste tot existând avantaje şi dezavantaje. Fiind marcat de locurile în care a trăit, Ioan Nicoară a încercat să le fixeze pe pânză pentru totdeauna.

Ioan Nicoară a părăsit în urmă cu 30 de ani locurile natale, fiind originar din comuna Sohodol, Alba, însă sufletul său nu a putut să se desprindă de locurile în care a copilărit. Cu toate că nu a absolvit o şcoală de artă, Ioan Nicoară a fixat cu migală pe pânză peisaje din trecut şi din prezent, din România şi din Statele Unite ale Americii. Primele picturi realizate pe pământ american le-a făcut din memorie, pictându-şi casa natală, dealurile din jurul Sohodolului, lucruri pe care le-a păstrat în suflet. A pictat în primul rând din nostalgie şi din dor de patrie. „Tema mea este viaţa rurală, natura şi ocupaţiile ţăranilor de la sat. Eu sunt iubitor de natură. Am călătorit în 20 de ţări ale lumii de-a lungul anilor şi nu obosesc să călătoresc. Bogat nu am fost şi nu sunt, dar asta e plăcerea mea, călătoria şi pictura. Sunt artist amator, nu am făcut nicio facultate, pictez din plăcere”, spune Ioan Nicoară. Deşi a urmat doi ani de zile un liceu de arte plastice în Cluj, pictorul spune că nu a mai putut continua din lipsă de bani, dar culoarea i-a intrat în sânge şi asta e plăcerea sa, mai ales acum când este la pensie.

O viaţă de roman

Viaţa sa este un adevărat roman, aşa cum o descriu apropiaţii săi. Ioan Nicoară este publicist şi publicând foarte multe lucrări în reviste de limbă română din străinătate şi din ţară. Vorbeşte fluent şase şapte limbi străine, ţine jurnale de o viaţă întreagă, cu mare sârguinţă notând în fiecare seară aproape tot ce face. Ioan Nicoară a ajuns în America în anul 1981, iar după câţiva ani şi-a adus şi familia. „Am plecat în America pentru mai bine. Ni se pare că grădina vecinului este mai verde decât a noastră, dar umblând prin lume mi-am dat seama că încă nu s-a descoperit societatea perfectă. Nu este nicăieri. Peste tot sunt avantaje şi dezavantaje. Trebuie să ne mulţumim cu ceea ce avem”, menţionează Ioan Nicoară. În timp a schimbat mai multe slujbe, ieşind la pensie de pe postul de portar. „La început nu ştiam engleză deloc. Am început la un restaurant italian ca spălător de vase. Prin concurs am luat un post la o şcoală catolică, unde mă ocupam de întreţinere, de reparaţii. Mai târziu am ajuns la Fundaţia Tolstoi, care îi ajuta pe refugiaţi, unde am fost translator. Ultimul serviciu înainte de pensie a fost cel de portar la un mare resort hotelier în Pheonix, Arizona”, povesteşte Ioan Nicoară. Acesta mai povesteşte că atunci când păşeşte pe pământ românesc se simte ca în Rai. „Când vin aici din deşertul Arizona intru ca în grădina Raiului. Am la Chicago un băiat şi trei fete în Pheonix, Arizona. Am nouă nepoţi în total, toţi vorbesc româneşte”, mai menţionează Ioan Nicoară.