Ion Călinoiu, directorul Staţiunii de Cercetare Pomicolă, este adeptul vieţii la ţară. După aproape patru decenii de muncă în livadă, acesta spune că nu simte oboseala şi că în mijlocul pomilor fructiferi este în largul său. Cel mai fericit este atunci când nepoţica sa este alături de el prin plantaţie. Chiar şi atunci când fetiţa face vreo trăsnaie nu se întristează ci din contră se bucură deoarece consideră că îi moşteneşte caracterul, în copilărie Ion Călinoiu fiind foarte neastâmpărat.

Ion Călinoiu, directorul Staţiunii Pomicole, lucrează de aproape 40 de ani în domeniul cercetării agricole. În ciuda faptului că mai toată viaţa şi-a petrecut-o în livadă, profită în continuare şi de timpul liber pentru a fi în mijlocul pomilor fructiferi. Acasă are aproximativ un hectar şi jumătate de livadă şi zilnic îşi face de lucru prin plantaţie. Este mulţumit atunci când nepoţica sa, Iarina Ioana, este alături de el. „Fetiţa este în clasa I. Ea este sufletul meu şi al soţiei mele. E singurul nostru nepot şi ne simţim foarte bine în compania ei. Mă bucur tare mult să văd că-i place la ţară. Iubeşte atât animalele cât şi plantele. În permanenţă este după mine prin livadă. Mă întreabă mereu ce avem de făcut şi cu ce să mă ajute. Cred că mă moşteneşte pentru că munca în gospodărie mă relaxează şi niciodată nu m-aş plictisi de livadă“, a declarat Ion Călinoiu. Directorul Staţiunii Pomicole se mândreşte cu nepoţica sa deoarece fetiţa este o elevă silitoare şi o bună actriţă. „Întotdeauna particip la serbările ei şi mă mândresc cu faptul că are o prestaţie bună. Îi place să danseze şi să joace teatru. Ultima piesă în care a jucat a fost „Elevul ştrengar“ şi s-a descurcat foarte bine“, a precizat Ion Călinoiu.

AMINTIRI

Directorul Staţiunii de Cercetare Pomicolă se bucură de trăsnăile nepoatei sale deoarece îşi aduce aminte de copilărie. ,„Eram un copil neastâmpărat şi cred că fetiţa seamănă cu mine. Iubeam foarte mult animalele şi plantele, iar din dorinţa de a le face bine le făceam rău. Îmi aduc aminte că omoram pui deoarece le puneam sare în aluat. Cred că atunci gândeam că le fac mâncarea mai bună“, a declarat Ion Călinoiu.

PASIUNI

Pe lângă pomicultură, Ion Călinoiu este pasionat şi de drumeţii. „Îmi place foarte mult muntele,dar şi drumeţiile. Nu cred însă că m-aş vedea în postura de pescar. Sunt o fire mai activă şi nu cred că aş avea răbdare să stau, pe malul apei, să prind peşte. Mi-ar place şi vânătoarea, dar soţia mea nu vrea să-mi cumpăr armă. Cred că îi este teamă de evenimente neplăcute şi o înţeleg“.