Stau să mă gândesc ce cred sincer locuitorii din Roșia Montană despre proiectul de exploatare. Ăia neplătiți nici de RMGC (dacă mai există, că doamna Sanda Lungu deja și-a luat vreo două mașini din croșetat șosețele), nici de ONG-urile ecologiste. Tare îmi e că, în virtutea comunismului capitalist (că în acest caz nu e, la urma urmei, o investiție a statului, dar e totuși un mod de a-i ajuta pe cei amărâți), locuitorii sunt de acord. Am o prietenă din Motru care a mers cam în fiecare zi la proteste. E puțin cam confuză. După ce mi-a vorbit un sfert de oră despre cât de nocivă poate fi exploatarea și cât de urât vor arăta munții ăia cu un lac de cianură în mijloc, mi-a zis, tam-nesam:

-       Băi, dar ai văzut ce se întâmplă la Motru? Cică vor să închidă carierele!.

-       Așa, și? Foarte bine că le închid, i-am zis. Tu ai văzut ce urât arată dealurile alea de pe la Bujorăscu din cauza carierelor? Vreau aer curat, vreau verdeață în zonă, mai dă-le dracului de mine! Să facem turism submontan! Ne putem descurca cu niște pensiuni! Nu?

S-a uitat la mine cu o sprânceană ridicată. Perspectiva ca părinții ei să rămână fără serviciu și ea să se apuce, în lipsa fondurilor de acasă, de croșetat prezervativașe în București nu o încânta deloc. Mai grav, intra în conflict cu noua ei identitate ecologistă, de apărătoare a naturii în fața dăunătorilor care vor s-o scormonească între fese și s-o deposedeze de prețioasele-i resurse. S-a prefăcut că nu vede impasul în care se află și-a continuat discuția ignorând evidența. Dar am presat-o câteva zeci de minute. I-am zis: uite, eu sunt un comunist sincer, prefer astmul cu care m-am ales în urma prafului de cărbune din oraș și aspectul jegos al zonei unei vieți chinuite de înfometare, în care m-aș fi hrănit cu roadele naturii din superba mea localitate neatinsă de ororile industrializării. De fapt, ce zic eu localitate? Am fi fost un grup de sălbatici în pădure, că doar n-am fi avut blocuri, canalizare sau electricitate în absența exploatării, nu? Și, după ce i-am de vreo șapte ori întrebarea grea (”E bine că se închid carierele de pe lângă Motru sau nu?”), și-a luat inima în dinți și mi-a răspuns:

-       Da! Foarte bine că se închid! Prefer să mor de foame decât de cancer!

-       Bine atunci, du-te la Motru și mori de foame!

-       Mă duc!

-       Du-te! Spor la treabă!