Azi noapte, pe la 5 dimineața ora României, ceva mai departe de noi însă, pe orbita lui Jupiter, mai exact, se întâmpla un eveniment epocal. Sonda ”Juno” reușea să se înscrie pe orbita uriașei planete, la 5 ani după ce plecase de pe Pământ. Juno va inspecta Jupiterul timp de un an și rezultatele acestei investigații vor fi, cel mai probabil, edificatoare pentru niște întrebări mai ”mici” așa: de unde venim, cum am ajuns aici și ce ne așteaptă.
Sunt mai multe motive pentru care o planetă aparent banală ca Jupiter ascunde răspunsul unor întrebări atât de importante despre noi toți. În primul rând, este cea mai veche planetă din sistemul solar, formată la puțin timp după soarele însuși. În al doilea rând, este singura planetă rămasă neschimbată încă de atunci, adică încă de acum 5 miliarde de ani, când explozia unei stele străvechi a creat un nor imens de materie fărâmițată, materie prin unirea și închegarea căreia a apărut, la scurt timp, Jupiter. Așadar, să știm ce e pe Jupiter echivalează cu să știm ce a fost acum 5 miliarde de ani. Nici măcar nu îndrăzneam să ne gândim, până acum, la o călătorie atât de colosală, nu doar în spațiu ci și în timp. După un an de rotații necontenite în jurul lui Jupiter, Juno își va fi terminat misiunea și se va prăbuși, într-un ultim plonjon executat în numele științei, în adâncurile misteriosului uriaș gazos, încercând să adune cât mai multe date, înainte de dezintegrare, din atmosfera planetei de peste drum de Marte.
Pe lângă scopul ei istoric pentru omenire, Juno are și o poveste superbă și referitoare la modul cum va ajunge acolo. Juno este ”cadoul” NASA pentru o echipă de astronomi originari din Leicester (da, același oraș englez cu cel care a uimit lumea anul acesta câștigând campionatul în Anglia). Cei doi englezi au emis o teorie conform căreia extraordinarele aurore (luminile produse la cei doi poli) ale lui Jupiter, unul dintre cele mai spectaculoase fenomene din întreg sistemul solar, ar fi rezultatul unei rotații extrem de rapide a uriașului în jurul propriei axe (o zi pe Jupiter are 9,8 ore pământești) combinate cu un câmp magnetic imprevizibil și o activitate vulcanică intensă.
Juno este unul dintre cele mai avansate aparate construit vreodată de omenire. În orice caz, e cel mai rapid. În ultima parte a călătoriei de doar 5 ani către Jupiter, Juno a zburat cu o viteză maximă de aproape 270.000 km/h, adică de patru ori mai rapid decât recordul anterior, stabilit de sonda New Horizons. Peste un an de azi înainte, sperăm să fie și cel mai folositor aparat inventat de om, nu doar cel mai rapid. Mult succes, Juno! Ne gândim cu toții la tine.