USL-iștii au construit un mit periculos: justiția e la Băsescu. Au inoculat atât de atent și meticulos această idee cu ajutorul aparatului de propagandă voiculescian încât nici măcar nu au luat în calcul, boi fiind, varianta în care oamenii vor începe să fie mulțumiți de justiție, chiar așa, controlată de dictator cum e. Și nu atunci când îl va condamna pe Năstase sau pe alți USL-iști, că deh, ăia sunt, săracii, deținuți politici. Dar există oameni pe care tot poporul îi detestă profund și în cinstea arestării cărora ar ciocni o țară întreagă o halbă de bere, indiferent de simpatiile politice și chiar microbistice: frații Becali, Meme Stoica, Borcea, Pădureanu, Nețoiu. Indiferent de echipa cu care ții sau de indiferența pe care o manifești față de fotbal, e imposibil să nu te bucuri că li s-a înfundat măcar câtorva dintre acești șmecherași.

Sentința nu este definitivă, dar un indiciu că pedeapsa nu este tocmai o eroare judiciară stă în faptul că, în urmă cu câțiva ani, Gică Popescu s-a prezentat de bună voie la Fisc, în urma unei anchete apărute în Gazeta Sporturilor, și a plătit statului român 400.000 euro, taxe pentru transferul lui Florin Bratu la Galatasaray Istanbul ce nu fuseseră achitate la momentul tranzacției. De altfel, se presupune că pedeapsa cu suspendare pe care a primit-o Popescu se datorează tocmai faptului că și-a recunoscut greșeala și a acoperit prejudiciul cauzat statului înainte să fie obligat la aceasta de către instanță.

După revoluție, lumea fotbalului românesc a acționat ca un stat în stat. Banii au circulat liberi și neimpozitați în cantități uriașe, chiar s-a creat un loc comun pe care îl luăm ca un fapt normal, tipic românesc: bogații intră în fotbal ca să spele bani. Atât de evident era pentru toată lumea, mai puțin pentru procurori, încât singura problemă cu tot acest scandal este că s-a stârnit prea târziu. Dar, decât niciodată...