Pe 24 noiembrie 1974 paleoantropologii Donald Johanson și Tom Gray săpau de zor la mai multe situri din Hadar (Etiopia). Era dumincă dimineață și, cum niciunul dintre locuri nu le oferea mari speranțe, așa că au zis că mai bine nu mai muncesc în ziua aia și au luat-o cătinel cu mașina spre hotelul unde erau cazați. Pe drum, într-o albie cumva ascunsă privirii, au văzut ceea ce părea a fi un os. S-au dat jos și au stabilit rapid că e vorba despre osul antebrațului unui umanoid. Două săptămâni mai târziu o dezgropau complet pe Lucy (de fapt, aproximativ 50% din scheletul ei) și, în seara care a urmat, au pus-o de-o petrecere cu băutură și mult dans. În timp ce la radio se auzea ”Lucy in the Sky with Diamonds” a celor de la Beatles, cineva a venit cu ideea să-i spună ”Lucy” scheletului proaspăt descoperit. Atunci a devenit Lucy o persoană. Și Lucy a rămas.

Lucy a trăit și a murit (cam de tinerică) acum 3,2 milioane de ani. Nu se știe ce anume a omorât-o. Știm doar că nu a fost (cum se întâmpla deseori în acele vremuri) victima unui prădător. Lucy era cam bondoacă (1 metru și 10 centimetri), dar la proporții stătea binișor: avea vreo 24 de kilograme. Foarte posibil să fi câștigat titlul de Miss Australopitecus 3.000.000 î.e.n. (așa scria pe pancartă). Lucy a fost prima dovadă concretă a evoluției din maimuță, fiind primul schelet descoperit care a putut demonstra că în acea perioadă s-a făcut trecerea la mersul complet biped. 

În ceea ce privește creierul, Lucy nu se poate spune că impresiona prin inteligența și spiritul ei la petreceri, cutia ei craniană dezvăluind un creier nu cu mult mai mare decât al unui cimpanzeu. Avea să mai treacă un milion de ani până când homo erectus să prezinte un creier similar, ca mărime și părți componente, cu cel al omului de astăzi.

Tot în perioada în care a trăit Lucy s-a mai petrecut un lucru foarte important, pe lângă evoluția noii specii la mersul pe două picioare: maimuțele care au început să facă pașii către umanitate și-au schimbat dieta. În sensul că au renunțat la dieta de fructe și ierburi specifică și astăzi cimpanzeilor și gorilelor și au devenit carnivore (acest fapt este demonstrat de modificarea danturii). Și tot din vremea lui Lucy vin primele dovezi ale folosirii uneltelor. Lucy și confrații ei foloseau oase de animale moarte pentru a vâna și, ulterior, pentru a tranșa prada. Oasele erau în prealabil ascuțite cu pietre.

Cel mai probabil, Lucy trăia într-un grup de 12-14 membri cu un mascul dominant, adică era membra unui harem. Se vede treaba că am făcut progrese biologice și sociale uimitoare, de atunci, dar nevoia unui harem se păstrează, încă, în creierul mic, de reptilă, al bărbaților.

PS – ca să fie clar, omul nu a evoluat din maimuțele pe care le vedeți astăzi pe Discovery. Înrudirea dintre ele și noi există doar în măsura în care avem un strămoș comun. Doar că acesta trebuie căutat mult mai în spate, pentru că ramura care avea să se dezvolte în ceea ce suntem noi și cea care avea să se dezvolte în gorilele, cimpanzeii și urangutanii de astăzi s-au separat în urmă cu circa 13 milioane de ani.