Băsescu. M-am gândit să umplu întreg spațiul alocat acestei rubrici doar cu calificativele care i s-au atribuit de-a lungul timpului, dar era prea mult de muncă. Și mi-ar fi trebuit toată săptămâna ca să le acopăr pe toate, probabil. În orice caz, marinarul hăhăit și sașiu are calitatea de-a nu lăsa pe nimeni indiferent. Sau ăsta o fi defect? Naiba știe. Cert e că a reușit ceva ce nu credeam posibil: să-l facă uitat pe Ion Iliescu. Nimeni nu mai vorbește de taica Ilici, iar pe Năstase doar o condamnare la pârnaie l-a mai scos din anonimat. Și nu, ăsta nu e un lucru bun. Măcar pentru asta am putea să-i purtăm pică.

Auzeam ieri un uselist, semidoctul ăla cu aer de intelectual cu mustață și grizonat care tot apare pe la Antena 3, zi să-i zic, spunând că speră ca după referendum lumea să-l uite pe Băsescu definitiv, să moară până și amintirea lui Băsescu din mentalul colectiv românesc. Regret să-l dezamăgesc, dar așa ceva n-o să se întâmple. Pentru domnia sa, și mai dezamăgitor este că eu nu-mi mai amintesc numele lui chiar și așa, văzându-l zilnic la televizor. Personalitatea lui Băsescu, malefică, cum o prezintă anteniștii, sau providențială, cum o văd ai lui, este, în orice caz, atât de marcantă încât lumea se va împărți încă multă vreme de la dispariția lui din politică în pro și anti Băsescu.

Cum va fi când Băsescu nu va mai fi? S-au consumat atâtea energii și atâta timp în distrugerea lui Traian Băsescu încât îmi imaginez că nimeni nu s-a gândit la chestiunea asta simplă: ce vor face după? Cred că va fi exact ce scena aia din Forrest Gump în care Forrest (care alerga deja în jurul Americii de câțiva ani) își câștigase sute de adepți care alergau în spatele lui, fără să știe exact pentru ce o fac, iar la un moment dat Forrest se oprește, în mijlocul unei pustietăți, și se întoarce spre ei la pas. ”Ce faci, omule?!”, îl întreabă uimiți adepții săi. ”Nu mai am chef să alerg, la revedere”, le zice Forrest, trecând încetișor printre ei. Iar adepții rămân cu gurile căscate, neștiind ce dracului caută ei acolo.