Luxul și cum îi unește el pe Gabriel Oprea cu Dumnezeu Însuși

Naiba știe când a început toată tărășenia? Foarte posibil prin Anglia sfârșitului de secol XIX și început de XX, odată cu mugurii revoluției industriale. De atunci, constant și chiar accelerat, calitatea vieții ni s-a îmbunătățit. S-a îmbunătățit până la nivelul la care ne puteam lipsi de câteva chestii, iar confortul nu ne-ar fi fost nicicum afectat. Pentru că atunci am inventat adevăratul lux, nu perucile pline de păduchi și caleștile mirosind a rahat de cal ale victorienilor. Electricitatea, becul, frigiderul, GPS-ul, cardurile bancare, roboții de tot felul, telefonul mobil, televizorul, motorul diesel, automobilul, aerul condiționat, avionul, internetul, toate au venit la rând și tot mai alert, până când, la un moment dat, ne-am întrebat cui i se cuvin.
Răspunsul corect și cel mai uman posibil este: ni se cuvin tuturor, firește. Dar doar atâta timp cât plătim pentru ele. Și doar atâta timp cât nu facem, în același timp, pe săracii pioși și modești. Bineînțeles că preoții au dreptul să se folosească de lifturi în noua Catedrală a Mântuirii Neamului. Dar poate că n-ar fi avut nevoie de 12 bucăți. Voi când ați intrat ultima oară într-o clădire (oricât de luxoasă) cu DOUĂSPREZECE lifturi? Spuneți-mi un hotel, vă provoc, oricare! Luați lista cu cele mai mari hoteluri din lume și ziceți-mi câte lifturi au.
Bineînțeles că Gabriel Oprea merita și trebuia să aibă mașină de serviciu. Dar poate că nu atâtea. Și poate că nu de 100.000 de euro bucata și 300 de cai putere. Și niște canapele în sediul de la minister probabil i-ar fi folosit. Dar nu chiar din alea de piele de animal pe cale de dispariție. De asemenea, poate că jacuzzi-ul într-o instituție a statului a fost un pic exagerat. Cu atât mai mult cu cât toate astea au fost cumpărate din niște bani care nu erau destinați acestor scopuri.
Deci asta e problema, domnilor politicieni, domnilor preoți și, în general, domnilor care lucrați la stat: să vă bucurați de lux din banii voștri, nu din ai mei. Sau chiar din banii mei, dar doar atâta timp cât legea prevede asta.
Odată ce legea prevede asta, nici atunci n-ați scăpat definitiv. Pentru că se mai pune în discuție ceva: bunul-simț. Oare nu cumva e nesimțire să faci o catedrală cu 250 de locuri de parcare subterane și două mini-hoteluri incluse? Eu doar întreb, că nu am căderea să și răspund. Problema e că e greu de stabilit cine o are. Dumnezeu? El, săracul, nu zice nimic.

Vizualizări: 378

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: