Azi am fost martorul unui eveniment care mi-a picurat ciocolată caldă cu lapte în suflet. Asta pentru că eram la volan. Dacă eram pe jos, mi-ar fi picurat vin fiert. Eram pe una din cele mai circulate artere din Bucureşti, pe la ora 17. Asta, pentru cei care nu ştiu, înseamnă că stăteam în trafic şi mă pregăteam să mai fac asta timp de vreo două ore. Maşinile aşezate frumos pe şase rânduri umpleau cele trei benzi de circulaţie. Printre ele, nu puteai trece nici dacă erai Nadia Comăneci pe vremea când era campioană olimpică la bârnă. Cu scuterul sau motoreta nu mai vorbesc. Ei, acestea erau datele în care hărmălaia obişnuită din centrul Bucureştiului a fost tulburată de un zgomot mult mai strident, de sirenă. Pietonii s-au ridicat pe vârfuri, şoferii s-au uitat în oglinzi, unii chiar au ieşit din maşină liniştiţi, cum se face la bariere, să se uite cine dracului crede că s-ar putea strecura prin acel organism unitar monstruos în care se transformase traficul de ora 17 din capitală. Era o coloană oficială. Una din maşini avea numărul B 01 PMB. Oprescu se grăbea undeva, înţeleg. Ei, şi ce credeţi că s-a întâmplat? Natural, cu toate eforturile şoferilor (altfel foarte cooperanţi), coloana nu a putut cu nici un chip să treacă prin puhoiul de maşini. Asta numesc eu răzbunare. Oare care-i următorul pas? Vor lua măsuri pentru descongestionarea traficului sau îşi vor lua elicoptere oficială cu sirenă?

www.mantzy.wordpress.com