N-aveți un fund mărinimos de pupat?

Se poartă să se numească artiști și jurnaliști în diverse funcții înalte în stat. Uitați-vă la ministrul Culturii. Diaconu, băiat simpatic, juca roluri de ”ăla bun”, chiar fătălău uneori.  Ba chiar pămpălău. E drept că zice el într-un interviu prin Kamikaze c-a jucat și roluri de criminal, dar mai dezamăgitoare decât rolul pe care a ales să-l joace în propria viață nu aveau cum să fie.  Timp de doi ani, băiatul simpatic din Filantropica, director de teatru și aparent om pe treaba lui, a venit aproape seară de seară să latre la televizor împotriva Puterii (fie c-avea ceva justificat pentru care să latre, că în fond asta face câinele de pază al democrației, fie că nu). Ba o mai făcea, de obicei, și-n companii care nu-i făceau cinste, cu slugile de serviciu cele mai slab dotate (și plătite) ale lui Felix (Ciuvică, Dana Grecu, Teodorescu). Dar iată că acum toate drumurile făcute până în Băneasa la ore târzii și, de fapt, la orice oră era nevoie de el par să fi meritat. Pentru că Diaconu e ministrul Culturii.

Despre cazul fostului coleg numit consul la Marsilia v-am mai povestit. El era pupincurist în partea ăstălaltă, al PDL-ului, adică. Tot la fel, a pupat omu’ doi-trei ani cât a putut prin Cațavencu și Cotidianul, așa că i s-a îndeplinit un vis mai vechi și-a fost numit consul în însorita Marsilie. Acum, din păcate pentru domnul deja fost consul, s-a schimbat puterea și s-au schimbat și consulii o dată cu ea. Culmea, consul la Marsilia a fost numit tot un ziarist, Gabriel George Stănescu. N-am stat să verific pe cine pupa și pe cine nu în ultimii ani, dar pot să-mi imaginez.

Sunt momente în care sunt invidios, recunosc. Am ajuns să respect prea puțin publicul consumator de presă (de slabă calitate, de obicei, și tot mai puțin numeros) din România ca să-mi mai pese că fac lucruri nedeontologice. Așa că mi-ar plăcea să se instaureze un fel de cod al jurnalistului, scris, dacă se poate, în care să se precizeze cu exactitate după ce număr de articole pupincuriste ai dreptul la un anumit post. Nu știu, eventual să se stabilească și un număr minim de adjective laudative pe text, iar dacă vrei posturi mai înalte, gen diplomat, nu funcționar pe la vreun minister, să fie nevoie și de-o anumită artă pusă în spatele spălării la fund cu limba, să fii creativ și știi să le zici. Și după ce-au întocmit politicienii de la vârf codul ăsta de premiere a ziariștilor docili să mi-l trimită și mie, că mai văd eu dup-aia pe cine pup și pe cine înjur, în funcție de ce zic și sondajele.

Vizualizări: 63

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: