Săracul lider bogat de la CNSLR Frăţia, Marius Petcu, iar vrea să-şi îmbrace tricoul de grevă şi să-şi pună pe ochi şapca de  sărăntoc ca să creadă lumea că nu stă degeaba. După lungi certuri din care nu se înţelegea decât că unii sunt supăraţi pe alţii funcţie de câte etaje au vilele în care stau ascunşi de ochii lumi s-au hotărât să mărşăluiască pe străzile Bucureştiului în care cred ei că vor aduna 20.000 de oameni nemulţumiţi de actuala guvernare. Nemulţumiţi suntem toţi din tot felul de motive, dar nu pot să cred în nemulţumirea lui Petcu când priveşte lumea de la etajul 4 al vilei sale sau când modifică ditamai statutul numai ca să-şi bage nevasta în structurile de conducere ale organizaţiei pe care o conduce. Am mai spus şi o repet; nu cred în liderii actuali ai sindicatelor  pentru simplu motiv că organizaţiile se sindicat au devenit un fel de trambulină pentru toţi cei care săraci cu duhul, dar cu gura mare n-au apucat să facă o scoală ca lumea şi nici să-şi vadă împlinite aspiraţiile profesionale. Prin definiţie sindicatele sunt organizaţii profesionale care n-ar trebui să aibă treabă cu politica. Păi ce sunt actualele sindicate- Sunt de fapt organizaţii profesionale mai încârduite cu politica decât orice altceva. Măcar politicienii care acum au devenit de carieră au avut curajul opţiunilor politice şi s-au înscris direct într-un partid sau altul luptându-se din greu pentru un loc mai în faţa partidului. Liderii de sindicat au dat-o cotită ca să ajungă tot la politică. Le tremură pipota pentru un loc în parlament pentru care vând speranţele a mii de oameni naivi care cred că sindicatele le apără interesele. Nu mă aştept să-i văd în salopetă sau cu pantalonii rupţi în fund, dar nu pot să înţeleg de ce încheie protocoale pe ascuns prin care, fără să mă întrebe pe mine sindicalistul, vând votul meu sau al tău pentru interesul lui personal. Acum mă îndeamnă Petcu să ies în stradă- Pentru ce- Să schimbe el un guvern cu altul la fel de prost sau la fel de bun- Să câştige încă un loc în Parlament sau o funcţie de ministru sau secretar de stat- Să-şi arate el muşchii- Să-l văd mărşăluind în primele rânduri ale manifestanţilor  alături de Luca, Costin şi compania- Noi vrem respect! Şi asta pe bune nu cum cerea Realitatea lui Vîntu pe care au manageriau împreună. O mişcare sindicală care să răbufnească din nemulţumirea maselor nu se mai poate face cu astfel de lideri de sindicat care au dus la decredibilizarea şi degradarea mişcărilor sindicale şi la aservirea lor intereselor politice. Nu pot să mă mai uit la Petcu şi ai lui cum înfierează cu mânie proletară corupţia din România când ştiu că tentaculele caracatiţei şi-a întins sub oblăduirea lor. Ieşirea mea în stradă la îndemnul lor nu ar face decât să le certifice ceea ce cred ei că au. Ieşirea mea în stradă nu poate decât să le certifice lor calitatea de lideri pe care n-o mai recunosc. Dacă am chef să protestez mă duc lângă gardul Cotroceniului sau lângă gardul Parlamentului şi urlu din toţi rărunchii că tot nu mă aude nimeni! E o ţară liberă, nu?