Megalomania politicienilor atinge ridicolul. Deşi legea le impune să adune 200.000 de semnături pentru a putea candida la preşedinţia României, candidaţii cer activelor de partid să adune milioane de semnături. În afară de o evaluare a capacităţii organizaţiilor de a se mobiliza, treaba asta nu aduce nimic bun. Nici măcar voturi, deoarece s-a văzut de la alegerile europarlamentare că semnăturile adunate de candidaţi au fost cu mult mai multe decât voturile luate de cei mai mulţi dintre ei.

Potrivit legii, un cetăţean poate semna pentru susţinerea unui singur candidat. În Gorj, sunt aproape 300 de mii de alegători în listele permanente, sub 250 de mii dacă ţinem cont de faptul că mulţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. PSD Gorj are sarcina de a strânge pentru Ponta 60.000 de semnături. ACL Gorj trebuie să adune pentru Iohannis 40.000 de semnături. PMP Gorj pentru Elena Udrea vreo 5.000. Mai strâng semnături PP-DD pentru Dan Diaconescu, PLR pentru Călin Popescu Tăriceanu, Fundaţia Mişcarea Populară pentru Cristian Diaconescu, cele două PRM-uri pentru Corneliu Vadim Tudor şi Gheorghe Funar, simpatizanţii pentru independenţii Ioan Ghişe şi Monica Macovei, sindicalistul Constantin Creţan pentru Miron Cozma şi cine ştie pe cine am mai uitat.

La finalul campaniei, estimez că partidele vor raporta circa 150.000 de semnături adunate în Gorj, ceea ce ar însemna că una din două persoane cu drept de vot ar semna pentru un candidat. Ceea ce este mult prea puţin probabil. Pentru că tot este la modă aruncarea unei găleţi cu apă şi gheaţă în cap, concomitent cu donarea a 100 de dolari pentru o cauză nobilă, ar fi cazul să le cerem politicienilor să îşi toarne în cap o găleată de gheaţă pentru fiecare semnătură. Ca să nu răcească şi ca să nu doneze atâţia dolari, probabil se vor mulţumi să strângă un număr decent de semnături, puţin peste limita legală, să nu mai înnebunească lumea bătând din poartă-n poartă.