Fostul director al Grupului Şcolar Gheorghe Magheru a împlinit ieri o jumătate de an de când s-a stins din viaţă, comemorarea coincizând cu derularea unui nou termen în procesul menit să clarifice împrejurările în care Dumitru Bunoiu a fost accidentat de un poliţist acuzat că s-a urcat băut la volan şi a provocat fatalul eveniment rutier. Fostul profesor s-a stins din viaţă după săptămâni întregi de suferinţă pe care le-a îndurat la un spital din Timişoara, acolo unde a ajuns după ce, la Târgu Jiu, medicii nu îi descoperiseră trei coaste rupte. Medicii bănăţeni au reuşit să îl menţină în viaţă şi să îi prelungească zilele de la sfârşitul lui martie până la sfârşitul lui mai, suficient cât fostul director să mai deschidă gura şi să le spună rudelor felul în care a văzut maşina poliţistului venind spre el şi lovindu-l în plin.

Rudele lui Dumitru Bunoiu mai au până când vor vedea că li se face dreptate, procesul în care este judecat Sabin Vieru fiind pe rol la Tribunalul Gorj. Fostul om al legii se foloseşte de fiecare ocazie pe care o are pentru a demonstra în faţa instanţei că nu era sub influenţa alcoolului peste nivelul de 0,80 pentru a fi încadrat la infracţiune. Instanţa i-a audiat la ultimul termen pe agenţii rutieri care au fost la faţa locului în momentul producerii accidentului şi care, atunci, nu i-au pus imediat fiola fostului lor coleg, pe motiv că presa îi încurca să facă aşa ceva. Acum a ieşit la iveală faptul că Vieru a plecat după producerea accidentului pentru circa un sfert de oră la un prieten din apropierea locului unde s-a întâmplat nenorocirea, agenţii rutieri susţinând că nu îşi aduc aminte aşa ceva, lucru care îi poate permite fostului poliţist să spună pe viitor că ar fi putut trage o gură de tărie chiar la amicul său, pentru a uita de necaz.

Procesul este încă departe de a se pronunţa o sentinţă. Rudele lui Dumitru Bunoiu declară că asistă înmărmurite cum fostul poliţist încearcă să îşi scadă alcoolemia la fiecare termen la care este prezent în faţa instanţei. Sabin Vieru are şi el familie şi viaţa trebuie să meargă mai departe şi pentru el, însă pentru fostul director de la Gheorghe Magheru nimic din toate acestea nu mai contează atâta timp cât a fost trimis prea devreme într-o lume în care verdictele Judecătorului Suprem nu mai pot fi contestate de nimeni. Dumitru Bunoiu s-a întâlnit acolo cu prietenii săi Titu Rădoi sau Liviu Traşcă, foşti profesori ai liceului condus atâţia ani de un director care a rămas în conştiinţa elevilor nu doar prin sobrietatea cu care îşi ţinea orele, dar şi prin performanţele profesionale care l-au impus în rândul breslei dascălilor gorjeni.