Sfârșitul anilor '60, Detroit, SUA. Războiul și sărăcia făceau ca orașul să arate rău. Un singur om îi mai alina pe localnici, dar, culmea, de omul ăla nu auzise aproape nimeni. Într-o cârciumă din zona portului, într-un fum de țigară aproape solid, un om cânta la chitară cu spatele la public. Nu voia ca lumea să-i vadă fața pentru că fața lui nu conta. Voia ca lumea să asculte versurile, iar lumea plângea. Pentru că versurile erau excepționale. ”Cel puțin la fel de bune ca ale lui Dylan”, spunea un ziarist de specialitate al vremii. ”Mi-am pierdut jobul cu două săptămâni înainte de Crăciun / Așa că am vorbit cu Iisus la canalizare / Dar El a zis că nu-l interesează / Așa că am stat să beau o șampanie cu ploaia / Și un arhanghel a venit și m-a îmbătat / Apoi mi-a spus că cel mai dulce sărut e acela pe care nu l-ai gustat încă.” (Rodriguez – Cause).

Pe profet, căci era un profet, îl chema Rodriguez și avea o aparență de cerșetor. Era un fel de poet al portului, dar care cânta tulburător de bine. Doi producători l-au auzit și i-au propus să scoată un album. Au făcut o capodoperă, dar nimeni nu l-a cumpărat. Al doilea album, alt eșec, iar producătorii au renunțat. Rodriguez a încetat să mai cânte și-a continuat slujba în construcții și s-a zbătut în sărăcie timp de 40 de ani. Dar fără ca el să știe, în Africa de Sud se întâmpla ceva. Într-o țară complet închisă de autorități și sfâșiată de apartheid, Sixto Rodriguez a devenit o legendă. Mai mult chiar, un simbol al luptei împotriva dictaturii și-a separaționismului. Toți sud-africanii aveau acasă Beatles, Simon and Garfunkel și Rodriguez. Toți, cântăreți interziși. Diferența dintre aceste nume este că de Rodriguez nu știa nimeni nimic. Informațiile erau zero, dar s-a creat un mit în Cape Town cum că acesta s-ar fi sinucis dându-și foc pe scenă. Mitul a devenit realitate și a durat 30 de ani. În anii '90, doi fani înrăiți și deja bătrâni s-au hotărât să plece în America și să vadă dacă într-adevăr Rodriguez murise. S-a făcut și un film foarte frumos despre asta, Searching for Sugar Man se numește.

Rodriguez nu murise. Unul dintre cele mai mari talente ale muzicii, un american despre America nu a auzit niciodată, a fost redescoperit, după 40 de ani în care a trăit în mizerie, convins că nu avea, de fapt, nimic de spus. Dar de data asta a auzit de el întreaga lume astfel, nu doar America. Chiar că mai bine mai târziu decât niciodată. Ascultați.