Stephen Hawking are în mod cert foarte mult timp liber și e greu să și-l ocupe cu unele chestii, poate și de asta a ajuns mare om de știință și filosof. De exemplu, eu astă-seară mă duc la fotbal. Dar gata, că-s răutăcios. Voiam doar să spun că domnul Hawking a făcut, la cei 72 de anișori pe care chiar că nu-i arată, câteva previziuni pentru evoluția omenirii în acest secol. De pildă, a spus că în 50 de ani o să fie colonii umane pe Lună, iar în 100 pe Marte, pentru că ”asta este singura șansă de scăpare a omenirii, având în vedere ritmul cu care ne înmulțim”. Frumos și de discutat.

Și eu vreau să salvez omenirea. Doar că eu acționez la un nivel mai mic. Eu ies cu tipe de liceu. Stați, nu săriți! O fac spre binele omenirii. Mă gândesc așa: domnul Hawking vrea ca oamenii să colonizeze alte planete în viitorul apropiat. Dar cine s-o facă, băi, frate?! Vorbeam cu o fată care e deșteaptă așa, cică cea mai deșteaptă din clasa ei. Printre cărțile ei preferate se numără absolut toate pe care le-a citit. Una dintre ele: Viața pe un peron, de Paler. Groaznic. Și-o întreb: ce vrei să faci cu viața ta? Nu știe. Dar azi, după școală, ce faci? Cică: mă dau cu longboard-ul. Ce mama naibii mai e și ăla, adică te dai cu placa? Zice că da. Există și shortboard? Doooh! Skateboard-ul! În fine, discuția despre lungimea plăcii și importanța acesteia în deplasare a continuat pentru încă niște zeci de minute. Apoi am întrebat-o: și tu ce-ar trebui să fii, tipa cool din liceu? Exact, îmi spune. Și fetele deștepte ce fac? A râs și mi-a spus cu o urmă de vinovăție în glas: fetele deștepte nu există; sau, dacă există, sunt semianalfabete, în sensul că citesc cărți și mai proaste decât mine.

E drept, cu băieți adolescenți nu mă văd, dar n-am motive să cred că ar exista din ăia deștepți. Așa că, domnule Hawking, poți să-ți iei adio de la colonii marțiene sau lunare. Știi ce va face omenirea în 2100, când vom fi deja vreo 12 miliarde? Va fi foarte ofticată că nu va mai avea loc să se dea cu longboard-ul.