Am un prieten cu un tată mai sever. Printre multele excese de severitate ale lui tac-su' față de el, prietenul ăsta povestește foarte amuzat cum, atunci când era mic (ba chiar și mai târziu) și i se întâmpla ceva nasol, taică-su îl învinuia tot pe el, indiferent de natura accidentului. Iar replica tăioasă pe care i-o dădea era ”Dar ce căutai tu acolo?”, folosită invariabil, fie că îl jefuiau niște oameni în piață, fie că dădea o mașină peste el când se dădea în leagăn sau îi cădea un meteorit în cap în timp ce mergea pe stradă.

Lumea se miră că Dan Adamescu e plimbat de câteva săptămâni în cătușe pe la DNA. Se miră în special Antena 3, căreia iminenta arestare a unui băsist de frunte îi dărâmă castelul manipulării de rahat ca pe un edificiu construit din cărți de joc. Dar antibăsiștii nu sunt singurii care nu înțeleg mișcarea. Nici cei din tabăra adversă n-o prea pătrund, s-o spunem drept.

Dan Adamescu e un afacerist care a dat mult din coate în ultimii ani. Pe lângă biznisurile mai celebre, de care probabil știți, cu Astra Asigurări și Oțelul Galați (echipă pe care a devalizat-o magistral, încheind un contract de asigurare fabulos de vreo 5 milioane de euro prin care a vărsat banii din conturile Oțelului veniți de la UEFA pentru Champions League direct în firmele stăpânului), Dan Adamescu mai e și mogul de presă. Dacă România Liberă probabil nu vă spune nimic (și nici nu ar trebui), să știți că domnul Adamescu a reușit o mutare de geniu inclusiv pe piața presei de umor. Cam la un an după ce noi am plecat în grup (grup mare, au rămas doar seniorii făcuți milionari de Vântu) de la Cațavencu și-am făcut Kamikaze, Cațavencu a intrat, cum se știa deja, în faliment, iar brandul a fost scos la licitație. Pentru cumpărarea lui s-au înscris același Vântu printr-un intermediar și Dan Adamescu. A câștigat Adamescu, care s-a declarat de la bun început dornic să întoarcă la 180 de grade orientarea revistei și s-o facă, din roșie, portocalie. Doar că seniorii milionari aveau și ei mândria lor de oameni plătiți să mintă. N-au trădat PSD-ul și au plecat și ei, făcând Cațavencii pe banii lui Patriciu. Dar ce s-a întâmplat cu brandul pe care Adamescu a dat aproape un milion de euro, vă întrebați? Păi, rămas fără cei care îl creaseră, a murit. Nu știu exact la ce sunt buni băsiștii ăștia declarați, dar la făcut presă sigur nu sunt. Academia Cațavencu a ajuns acum o revistă nefrecventabilă, cu poante mai slabe decât revistele cu integrame, bașca una grețos de partizană. E drept, omul a făcut o încercare să ne aducă pe noi înapoi la Cațavencu, chiar am spune că a fost o ofertă foarte greu de refuzat. Am refuzat-o, totuși. Pe vremea aia eram idealiști și plini de principii. Îmi place să cred că încă mai suntem.

Dar asta cu presa de doi lei pare să fie ultima problemă a lui Dan Adamescu acum, când mogulul a fost săltat de mascați din plin trafic și dus în cătușe la audieri. Nu știm dacă tatăl domnului Adamescu mai trăiește, dar dacă da probabil i-a spus, dojenitor, la scurt timp după: ”dar ce treabă aveai tu să fii în trafic tocmai atunci?”.