Mă obişnuisem cu ideea că în România nici un personaj important bănuit de corupţie nu va fi vreodată pedepsit, dar mă consolam că măcar îl văd la televizor mozolit prin noroi şi cu cătuşele la mână defilând în văzul mulţimii care stă în faţa ecranului şi aplaudă că atât mai poate să facă…. Aşa am ajuns să ne bucurăm măcar pentru poze, că de dreptate e cale lungă. De 20 de ani de zile de când magistraţii au scăpat de frica canalului sau a altor locuri „exotice” în care se executau pedepsele pentru greşelile comise parcă au luat-o de tot razna. Erau şi sunt zmeii zmeilor pentru oamenii simpli care se târăsc prin procese plătindu-şi avocaţii din economiile de-o viaţă, iar pentru ceilalţi sunt un fel de „blândul Ben”, un fel de mamă ocrotitoare, care-şi mângâie pe cap copilul neastâmpărat. Magistraţi cu rang înalt, prieteni la toartă cu tot felul de infractori cărora nu numai că le spală dosarele penale dar le mai şi aranjează întâlniri semiclandestine cu alte personaje dubioase, care se fac preş de şters pantofii huliganilor din economia românească pentru o burtă de mâncare în plus, au pretenţia atunci când sunt descoperiţi să fie respectaţi, să nu li se întineze imaginea, să li se respecte imunitatea lor şi neam de neamul lor. Ultimele scandaluri de corupţie de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au demonstrat o dată în plus de ce justiţia românească este la pământ şi de ce trage Uniunea Europeană cu toate tunurile în ea. În loc să-şi facă curăţenie în propria ogradă, judecătorii acestui for s-au coalizat cu cei de la CSM şi cer capul şefului DNA pe care-l fac răspunzător de şifonarea imaginii magistraţilor şi de imixtiune în treburile lor. Ăsta  da tupeu! Când din 4 şefi de secţie ai Înaltei Curţi doi sunt inculpaţi în dosare de corupţie, când alţi trei judecători ai aceluiaşi for sunt învinuiţi de aceeaşi belea, iar 6 judecători sunt audiaţi ca martori mai poate Mircea Aron, judecător la Înalta Curte să vină la CSM şi să ceară deschiderea unei anchete pe numele lui Morar, care s-ar face vinovat de discreditarea breslei  într-un interviu televizat- Mai poate preşedinta de onoare a Asociaţiei magistraţilor din România, judecătoarea Viorica Costiniu, al cărei soţ, judecător şi el, este trimis în judecată pentru fapte de corupţie să sesizeze Inspecţia judiciară de faptul că Morar i-a şifonat imaginea- Întâmplarea face să fi văzut şi eu interviul incriminat şi n-am avut nici o clipă senzaţia că şifonează cuiva ceva Morar. Mi s-a părut mai degrabă că interviul este un strigăt de neputinţă în faţa unei justiţii oarbe şi corupte care nu mai are nimic în comun cu dreptatea şi  cu un popor care s-a săturat să aştepte doar dreptatea divină. Demersul judecătorilor a uimit până când şi oficialii americani de la Bucureşti care au declarat că situaţia iscată prin cererea judecătorilor este derutantă. Pretenţia judecătorilor conform căreia li s-a ştirbit din demnitate sau li s-a deformat imaginea este demnă de filmele de comedie. Care demnitate oameni buni- Şi ce imagine să mai şifoneze Morar când ditamai şefa de secţie a celui mai mare for judecătoresc s-a vândut pentru un pumn de mărgele după care îi dă în gât pe judecătorii care s-au dat în balansoarul ei din grădina de la Snagov- De care demnitate şi de care imagine vorbim când un ditamai judecătorul român de la CEDO nu se arată indignat de ce treburi murdare învârte soţia lui în calitate de judecătoare, ci reclamă peste tot percheziţia procurorilor la domiciliul său pe care-l consideră locul unde Dumnezeu a făurit lumea- Până unde şi până când-!