Timp de mai bine de 20 de ani profesorul Ştefan Blideanu şi-a dedicat viaţa conservării animalelor. Tehnica împăierii animalelor, începută mai întâi din necesitate, a devenit în timp o pasiune pentru profesorul de biologie de la Şcoala Generală din Stăneşti. Prin eforturi zilnice, acesta a pus bazele unui muzeu în care zeci de specii de animale şi-au găsit locul. Însă nepăsarea dascălilor şi  autorităţilor locale au distrus o bună parte din exponatele ce erau folosite ca material didactic pentru elevii ce învăţau la şcoala din Stăneşti.

Profesorul de biologie, aflat acum la vârsta de 80 de ani, povesteşte că atunci când a ieşit de pe băncile facultăţii şi a venit profesor în sat baza materială a şcolii era insuficientă. „M-am apucat treptat să îmi asigur prin contribuţie personală materialele didactice necesare. Am început cu activităţi în lotul şcolar, cu sere şi pepiniere de pomi. Apoi am organizat un laborator de biologie, unde am adunat material conservat prin împăiere”, povesteşte Ştefan Blideanu.

Treptat, profesorul de biologie şi-a completat microferma de la şcoală şi cu anumite colecţii din natură, prin împăierea diferitelor specii de animale. Însă substanţe precum arsenicul şi formolul erau des folosite în această meserie. „Munca a fost foarte grea şi periculoasă pentru că trebuia să lucrez cu substanţe toxice. Am colecţionat din natură tot ce s-a putut şi mi-am asigurat material zoologic pentru majoritatea lecţiilor de biologie”, îşi aminteşte acesta. Această activitate intensă a durat mai bine de 20 de ani, timp în care peste 200 de animale au fost împăiate.

Începând cu anul 1980 profesorul a renunţat la această practică pentru că necesarul de material didactic fusese asigurat. Cele peste 200 de exponate din care nu au lipsit păsările, mamiferele, reptilele, batracienii sau chiar insectele au fost adunate într-un adevărat muzeu. „Muzeul l-am realizat din munca şi contribuţia personală. Am învăţat totul singur, studiind tot felul de broşuri şi îndrumătoare. Acolo am găsit tot felul de precizări asupra modului în care trebuie să pregăteşti un material conservat. Niciodată însă nu am conservat căprioare, lupi sau urşi pentru că îmi părea rău de ele”, spune Ştefan Blideanu.

Şarpele cu două capete, dispărut din colecţie

La început a colecţionat numai părţi din corpul animalelor, cum ar fi dentiţia. Fostul profesor de biologie povesteşte că a avut în colecţia sa chiar şi un şarpe cu două capete, care s-a pierdut însă  în timp. „Am avut şi acvarii cu diferite specii de peşti. Am vrut să scot în evidenţă fazele dezvoltării acestora”, îşi aminteşte acesta. Dacă  în gospodărie avea o pasăre mai deosebită, profesorul o conserva pentru a rămâne peste timp. „Făceam modelul şi o puneam într-o poziţie anume pentru a fi observate anumite însuşiri ale acesteia. Mai dificil era la modelaj deoarece trebuia confecţionat din diferite materiale, care nu se prea găseau pe vremea aceea. Am dorit tot timpul ca în urma conservării animalelor să iasă în evidenţă atât configuraţia animalului, cât şi modul de hrană al acestuia”, povesteşte Sşefan Blidaru.

Muzeul a ajuns o ruină

Muzeul care adăpostea zeci de specii de animale a ajuns o ruină. Frecventa mutare a exponatelor şi neglijenţa celor care ar fi trebuit să se ocupe de conservarea lor le-a distrus. Mai mult de jumătate din materialul didactic va fi acum aruncat. Profesorul Ştefan Blideanu spune că după Revoluţie a asistat la o degradare a intelectualităţii „Am rămas dezamăgit însă de ceea ce s-a ales cu munca mea, de aceste lucruri care trebuiau să rămână peste generaţii. Când s-a dărâmat şcoala, s-a dărâmat şi muzeul.  Exponatele au fost mutate de nenumărate ori, de la căminul cultural la consiliul popular. Vitrinele în care acestea erau introduse au fost lăsate deschise şi a intrat praf şi var în ele”, menţionează acesta.