Nu cunosc pe nimeni care să creadă în independenţa DNA. Nici măcar acei politicieni ai puterii, care atunci când este săltat un pedelist spun că DNA trebuie lăsat să-şi facă treaba, nu ar trece de testul cu detectorul de minciuni. În culise, toţi fac ochii mari şi se întreabă: ăştia au înnebunit- Şi când spun ăştia, nu se referă la procurorii anticorupţie, ci la ăi mari care se presupune că stau la butoane. Şi totuşi, săltarea unor pedelişti cu nume sonore poate avea şi altă logică, în afară de aceea de a demonstra că justiţia îşi face treaba şi că este independentă de politic. Dacă va continua în ritmul ultimelor luni, DNA va transforma PDL în mult visata Albă ca zăpada. Şi astfel, partidul visat de Lăzăroiu, Macovei şi compania nu ar mai trebui să treacă prin avatarurile înfiinţării, ci ar moşteni un partid curăţel, cu structuri, cu sedii, cu aleşi locali şi cu şanse de a accede în parlament. Şanse pe care un partid nou înfiinţat, condus de idealişti, nu le-ar avea la alegerile de anul viitor.

O altă teorie bine înrădăcinată este aceea că nici judecătorii nu judecă dosarele politicienilor cu mintea lor. Şi s-a lansat legenda că înscrierea în UNPR îţi poate garanta un cazier curat, chiar dacă ai un dosar greu. Şi totuşi, condamnarea definitivă a lui Dan Ilie Morega pare să infirme şi această teorie, mai ales că speţa nu era chiar aşa de gravă, încât să nu poţi închide un ochi.

DNA şi draga de ANI sunt două instituţii care se chinuiesc să dea bine la public, dar sunt departe de credibilitatea mult dorită. Ar fi interesat de ştiut ce credibilitate publică au cele două instituţii. Cert este că adevărul nu este deloc la mijloc. Fie DNA şi-a câştigat independenţa, fie luptă din greu pentru a elimina din PDL una din grupări, şi anume Boc-Oltean. Tripleta BVB a scăpat de circul cu DNA doar pentru că a înţeles să facă pasul înapoi, ar spune adepţii celei de-a doua variante.

Dacă aş fi un om normal într-o ţară normală, aş porni de la premisa că în sfârşit s-a născut o instituţie care face dreptate. Cum sunt un om normal într-o ţară anormală, ştiu că totul este circ cu un scop politic extrem de clar. Sau poate sunt un om anormal, incapabil să se adapteze la o ţară care face paşi spre normalitate-