Doi congresmeni americani, republicani, s-au supărat pe preşedintele Obama şi sunt hotărâţi să-l sancţioneze pentru declanşarea atacurilor asupra Libiei fără consimţământul Congresului. Prin documentul depus în forul legislativ ei susţin că nu era constituţional ca decizia de participare la acest război să fie luată de preşedinte ale cărui prerogative în acest domeniu se limitează la declanşarea atacului doar în eventualitatea unui atac asupra SUA. Cum ţara n-a fost atacată de nimeni, spun ei, nu se justifică participarea americană la războiul din această parte a lumii şi ameninţă cu suspendarea. Atacul iniţial a fost declanşat în numele unui “comitet de iniţiativă” format din Franţa, Anglia şi SUA în principal ca mai apoi operaţiunile să fie trecute sub umbrela NATO s-ar părea că distinşii congresmeni cam au dreptate. Asta în condiţiile în care nu-i suspectez de necunoaşterea prevederilor constituţionale. Criticii congresmeni republicani fiind în opoziţie cu democratul preşedinte Obama şi prinzându-l cum s-ar zice cu mâţa-n sac cererea lor este firească pentru opoziţie care-şi doreşte totdeauna alegeri anticipate şi suspendarea oricui este la putere. În privinţa asta opoziţia din SUA se aseamănă cu cea din România care, chiar dacă Băsescu nu a ordonat un atac aerian asupra Libiei îi cere tot timpul suspendarea doar, doar o reuşi cândva! Nu înţeleg de ce congresmenii republicani s-au trezit acum din amorţeală şi acuză cu încălcarea constituţiei din moment ce şi alţi preşedinţi americani au făcut acelaşi lucru fără să ceară Congresului aprobarea. Atacul  din 1986 asupra Libiei, când americanii îl căutau tot pe Gaddafi ca să-i ia gâtul a fost comandat de Ronald Reagan fără consultarea Congresului American şi atunci n-a mai cerut nimeni suspendarea. Atacul asupra Somaliei din 1992 comandat de George Buch s-a produs la fel. Cel din 1999 asupra Serbiei a avut aceeaşi cale şi tot nimic, deşi preşedintele era tot democrat. Aşa că nu cred într-o tresărire de orgoliu intransigent al congresmenilor republicani decât în situaţia în care s-or fi săturat şi ei să facă pe jandarmii planetei de atâţia ani. Cred mai degrabă în lezarea orgoliului lor de jandarmi de către Franţa principalul motor al acţiunilor din Libia în căruţa căreia s-au suit fără prea mari pretenţii. Dacă Franţa şi-a căutat, cum se spune tot mai des, o ocazie de a-şi prezenta  noul  aparat de zbor “Rafale” testându-i performanţele deasupra Libiei atunci, da, înţeleg supărarea congresmenilor care s-au văzut folosiţi într-o acţiune de marketing menită să sporească vânzarea acestui aparat pe care Sarkozy vrea să-l bage pe gâtul multora. De neînţeles sunt recentele declaraţii ale preşedintelui Obama care a spus că nu este exclus ca SUA să înarmeze rebelii libieni dacă se va constata că apropiaţii lui Gaddafi sunt pe cale să câştige confruntarea. Abia atunci, când vor înarma populaţia civilă revoltată vor fi autorii unui război civil în toată regula şi nu ştiu dacă congresmenii americani îşi asumă o asemenea povară!