“M-aș fi lăsat schingiuit până la moarte pentru principiile mele. Eu nu știu dacă vom fi apreciați pentru ce am făcut. Important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci chiar am suferit pentru un ideal.”  Zicea Petre Țuțea. 13 ani de închisoare și muncă silnică pentru ”uneltire contra ordinii sociale”, timp în care este torturat sistematic. După eliberare, continuă să fie hărțuit de autoritățile comuniste. Trăiește, totuși, aproape 90 de ani. Moare la scurt după revoluție, lăsând istoriei, pe lângă cărți, o serie de interviuri care mai sunt și acum reluate la televiziunea publică.

”Curajul e taina finală. Învinge acela care este dispus să moară”. Zicea Nicolae Steinhardt. 5 ani de detenție și muncă silnică la Aiud pentru refuzul de a depune mărturie împotriva lui Constantin Noica.

Iuliu Maniu... De fapt, hai să ne oprim.

Tuturor acestor nume ilustre se adaugă, în opinia USL-iștilor (aștept să fiu contrazis, dacă mă înșel), Adrian Năstase. Vânător, multimilionar, colecționar de artă, arogant și infractor dovedit. Dovedit de o justiție, orice ar spune domnul turnător Voiculescu, mai independentă și mai recunoscută internațional decât cea din anii '50. Proaspăt eliberat condiționat după nici un an de închisoare. Vedeta penibilă a unui simulacru de sinucidere, înainte să fie ridicat de acasă. Blogăr fervent și cu spiritul regăsit între patru pereți.

Ce va face în libertate? Așteptăm să vedem cât de eroic va fi zugrăvit la Antena 3, în iminenta apariție. Oare va ieși mai bine decât iluștri săi înaintași?

”Colegii de celulă își încep fiecare frază cu un angajament de a-și introduce instrumentul, de regulă, în morții interlocutorului”. Zicea Adrian Năstase. Deci și-n mătușa Tamara?