În acest moment, istoria omului, de la primul (homo habilis) până la noi, a durat aproximativ 2,3 milioane de ani. Dimetrodonul a trăit pe Pământ de 10 ori mai mult. A tot umblat pe Terra, cu spatele lui prelungit cu niște țepi impresionanți, aproximativ 20 de milioane de ani. Se întâmpla acum 300 de milioane de ani, într-o perioadă numită permian, ultima a unei ere numite paleozoic. Paleozoicul s-a terminat cu probabil cea mai mare extincție a vieții din istoria Terrei. O apocalipsă adevărată, consemnată istoric și de netăgăduit. Au dispărut peste 90% din toate formele de viață de pe Terra. Dintre alea mai mari decât o sticlă mică de bere, au dispărut toate în afară de crocodili. Aveau să mai treacă alte zeci de milioane de ani până la apariția primilor dinozauri. Renașterea (la propriu, de data asta) a marcat începutul mezozoicului.

Dimetrodonul nu era dinozaur. Ba chiar se apropia mai mult de mamifere, biologic vorbind, deși nici mamifer nu putem spune că ar fi fost. Era o cu totul altă clasă biologică, una care nu și-a mai urmat evoluția, deoarece apocalipsa de care vă vorbeam a închis-o definitiv. A trăit, totuși, 25 de milioane de ani. Probabil mult mai mult decât o s-o facem noi, ca specie. Poate că înainte să moară prin cap i-au trecut și lui, dimetrodonului, dilemele care ne trec nouă azi. Poate și-a făcut griji că sfârșitul speciei lui va însemna sfârșitul a tot.

Apocalipsa va veni, aici biblia are dreptate. Doar aici. Pe pământul post-apocaliptic nu va coborî însă mântuitorul și nici nu trebuie să ne facem speranțe că semne ale trecerii noastre prin timp vor mai fi vizibile peste 200 de milioane de ani. Nici măcar PET-urile. Așa cum a făcut-o de zeci de ori în decursul lungii sale istorii, Pământul pe care încercăm să-l protejăm se va scutura de noi ca un câine de purici. De fapt, ecologiștii încearcă să ne protejeze pe noi, nu Pământul. Acolo e ipocrizia. Pământul va supraviețui oricum și, mult după dispariția noastră, se va apuca de remodelat viață. Viață nouă. Peste 250 de milioane de ani, la 249 de milioane de ani după ce ultimul om va fi dispărut de pe Pământ, noua populație ivită, să le zicem țivătierii, va căuta în sol și în aer dovezi ale existenței altor rase din istoria planetei lor, la fel de diferite de ei cum suntem noi, oamenii, față de dimetrodon. Vor găsi, poate, dovezi ale trecerii omului pe Terra. Iar întrebarea pe care și-o vor pune țivătierii va fi ”ce a fost omul ăsta, oare?”. Și reputatul profesor Wrmts, expert în neopaleontologie, își va încorda insistent ochii minusculi (țivătierii nu vor avea nici gură, nici nas, și vor măsura aproximativ 30 de centimetri) și va da răspunsul elevilor, toți numai ochi în sala de curs:

- Ce să fie omul, dragii mei? Un dimetrodon mai plăpând.