Cred că pe piatra mea de mormânt va scrie simplu, lângă anii în care am domnit: ”Andrei Manțog – a scos din sărite cretini”. Acesta este talentul meu special. Talent pe care mi l-am dezvoltat pornind de la o pasiune, e drept. Mă pricep să enervez proști pentru că îmi place să enervez proști. Îmi dă un ”kick” să scot idioții din sărite, e doza mea de adrenalină zilnică. Din păcate, pe termen lung mă întristează (deci e fix ca un drog). Nu pentru că aș ține cont de ce spun idioții, ci pentru că îmi dau seama cât de mulți sunt. 

La câteva ore după moartea lui Adrian Iovan (poate prea curând, nu zic, dar n-am ținut niciodată cont de constrângerile astea sociale care mă împiedică să spun anumite chestii în anumite momente), am scris un text mai lung, care ar putea fi rezumat astfel: ”Din câte știu eu, în decursul vieții sale, Adrian Iovan a împușcat mortal un om și un câine. De murit, a murit o singură dată, ieri seară. Scor final: 2-1 pentru Adrian Iovan. Nu zic c-a meritat. Nu zic c-a fost o răzbunare divină. Moartea oricărui om e o tragedie, chiar și atunci când omul îți intră în casă prin balcon.” Ce-am zis? Că e păcat când mor oameni, nu? E păcat și când mor câini. Dar cel mai păcat este când cineva omoară pe altcineva, indiferent de specie.

Au înnebunit cretinii. Cică Iovan e erou și eu sunt un nenorocit care-i dansează pe mormânt. Nu chiar. În primul rând, habar n-am să dansez. În al doilea, Iovan nu mi se pare deloc erou. Omul a încercat să se salveze pe el însuși, în primul rând. N-a reușit. Ba chiar a mai murit și o studentă din avion. Studenta era voluntară, Iovan nu. Iovan știa, când a acceptat să plece cu acel tip de avion peste munți, că este o misiune foarte periculoasă. A acceptat, totuși. Pe bani. Și a pus în pericol viața studentei care participa la acțiune voluntar. De fapt, i-a și luat-o. Iovan nu e un erou. E un om care împușca câini pentru distracție și care nu a avut nici o reținere în a zbura de pe umeri capul unui om care tocmai îi fugea (atenție!) din casă. Nu zic că a primit ceea ce merită. Zic doar că sper, pentru binele domniei sale, ca aia cu iadul să fie doar o poveste pentru speriat adulții. Vă rog să nu vă enervați!