Dacă ar fi să apreciez sincer ceva în politica românească n-ar fi decât încăpăţânarea cu care candidatul Geoană crede că va fi  preşedintele României. După ce i-au înşurubat bine în cap această idee fixă, consultanţii lui personali sau nu i-au dat drumul în lume ca unui roboţel căruia i s-a învârtit cheiţa.  Cu un efort demn de o cauză mai bună, Geoană  face ce face şi este prezent tot timpul în paginile ziarelor sau pe ecranele televizoarelor cu speranţa că doar-doar va convinge încă un elector că soacre-i sale, Costea, i-ar sta bine să vină în vizită la ginerele său, la Cotroceni.

Se pare însă că soarta sa este aceea de a nu scăpa niciodată de eticheta pusă de Iliescu, aceea de Prostănac. Zilele trecute a vrut să şocheze electoratul anunţând cu surle şi trâmbiţe că actualul Guvern nu ne poate salva din ghearele crizei şi că singurul care o poate face este el, care deţine la secret un plan anticriză menit taman să ne facă fericiţi în condiţiile în care toată omenirea plânge. Păi, dacă deţine asemenea comoară, de ce n-o devoalează şi  miniştrilor  lui care fac parte din acest Guvern atât de incapabil cum îl caracterizează? De ce ne lasă pe toţi să ne zbatem ca peştele pe uscat şi ne şantajează să-l alegem preşedinte în schimbul planului minune? De ce nu-i suflă câteva măsuri din plan lui Putin şi Obama, care se dau de ceasul morţii să-şi scoată popoarele din criză?

Uitând că partidul lui care-l împinge la dezastru face parte din Guvernul Boc, Geoană pune rahatul la ventilator ori de câte ori are ocazia să vadă sub nas un microfon. E atât de sigur că va câştiga alegerile care vor fi peste câteva luni bune, încât îi cântă de pe acum prohodul lui Băsescu de care crede el că-l despart doar 6 procente! Geoană, tată, Băsescu în competiţie cu tine câştigă alegerile şi beat mort! Nu pentru că ar fi singurul deştept din România, nu pentru că ar fi Făt Frumos din Lacrimă, nu pentru că ar mirosi numai a smirnă şi tămâie, nu pentru că şi-ar face veacul lângă Porţile Împărăteşti, ci doar pentru faptul că nu are competitor. Băsescu e plin de păcate, începând cu celebra sa fiică EBa pe care n-a putut s-o bată la timp şi terminând cu flota românească despre care nici acum, noi muritorii, nu ştim mare lucru  în afară de faptul că nu mai există.

Şi cu toate astea, fără, repet, să am mare simpatie pentru el, în campania adevărată de la toamnă sunt sigur că-l va bate la funduleţul gol pe Geoană. Tot de atunci, cel care s-a obişnuit să fie bătut va deveni istorie, iar PSD tot de atunci se va diviza în tot felul de aripioare, reproşându-şi una alteia eşecul.

Gafele se plătesc, iar norodul s-a deşteptat, nu mai este cum îl ştim! Până nu demult credeam că un fel de Obama pentru România ar fi foarte bu . După ce am auzit ce glumiţe a făcut cu Putin, râzând de preţul pe care ruşii l-au încasat în 1867 vânzând americanilor Alaska, m-am liniştit. Ei cu ei, noi cu ale noastre!