Victor Ponta nu se dă dus de la guvernare, iar PNL se dovedeşte incapabil să coalizeze o majoritate parlamentară în jurul său, în ciuda încercărilor din cele opt luni de când la Cotroceni s-a instalat Klaus Iohannis. Pe măsură ce trece timpul, PNL îşi diminuează şansele de a guverna înainte de alegeri, mai ales că şi Klaus Iohannis a intrat pe un trend descendent. Iar cei care îşi declară dezamăgirea nu sunt votanţii de conjunctură, ci chiar electoratul liberal.

PNL bălteşte şi miroase a apă stătută. Partidul nu a ştiut să profite de popularitatea lui Iohannis din iarnă, nu a deschis uşile partidului către tineri dornici de muncă. Liberalii s-au baricadat în sedii şi au început o luptă dură între vechii liberali şi vechii pedelişti. Atât la Gorj, cât şi la centru, liberalii sunt înspăimântaţi la gândul că ajung la putere şi nu vor avea ciolanul numai pentru ei. Sunt incapabil să vadă că, dacă se păstrează trendul, nu vor avea nicio şansă să ajungă la guvernare.

În paralel, PSD îşi conservă corupţii, iar Victor Ponta este dispus să arunce economia în haos, acceptând fără măsură măriri de salarii în sectorul bugetar. Ponta ştie că economia va intra în criză abia la vreo doi ani după ce el va da găuri bugetului, dar pentru el şi pentru PSD acum nu contează decât să câştige alegerile din 2016. Numai aşa vor mai avea o şansă, mică, de a stopa tăvălugul DNA.

O a treia cale nu există în politica românească. Nici M10, nici PMP, nici PSRO, nici ALDE, nici alte partiduleţe mai noi sau mai vechi nu reuşesc să trezească interesul electoratului. În 2016 vom merge din nou la vot cu sentimentul că oricum vom vota va fi rău şi vom alege răul pe care îl considerăm „cel mic”. Din păcate, s-a dovedit că nu există răul cel mic, doar că aşa pare când partidele sunt în opoziţie. Când ajung la putere, se transformă rapid în răul cel mare.