Ieri v-ați putut bucura de prima ediție a celebrului festival necunoscut (încă) de nimeni ”Poezii de la lingăi”. Ați aflat ce-i dedică angajații lui Patriciu și Mircea Marian lui Băsescu. Acum să ne orientăm un pic și înspre opoziție.

Faptul că Victor Ponta este invenția politică a lui Adrian Năstase nu mai este de mult un secret și nu este contestat de nici una dintre părți. Era normal ca, la iminenta intrare în pârnaie a mentorului, învățăcelul să-i dedice niște versuri prin care să-și scuze lipsa de reacție și să insinueze că, de fapt, la pușcărie e bine:

Și dacă garda-ți bate-n geam
Și-ți urlă-n prag mascații
E ca în grijă să te am,
Să te trimit la alții.

Iar dacă chestii-ți intră-n c*r,
Adîncu-ți explorîndu-l,
Este cadoul meu, ți-o jur,
C-acolo mi-a stat gîndul.

În fine, terminăm cu doi clasici. Prima este o operă cu cap și coadă a părințelului Mihai Gâdea, acest Tudor Larghezi al Antenelor, adorator necondiționat al patronului său securist. Să vedem:

De-abia turnaseşi, te-am rugat să-mi dai
Salariu peste-o mie de parai.
Și eu și Mircea Badea, amîndoi.
Nu te-ai gîndit o clipă și la noi.

Ți-am fi făcut un semn, după pupare,
Dar ce-i un semn pe buci din depărtare?

Voiam să torni, voiam să și filezi.
Așa-i făcut, și-acum te rog să crezi
Că nu există gînduri fără glas
Dictează-mi, sire! Ești al meu Atlas!

Și acum bonus, de la sensibilul Mircea Badea pentru același Felix Voiculescu, o scurtă dar plină de pasiune declarație:

Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta fesele,
nu-i așa că ai flatula mai puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?

Ne auzim mâine pentru ediția a treia, ce ziceți?