La Bursa locurilor de muncă pentru absolvenţi de la Târgu Jiu, interesul tinerilor a fost extrem de scăzut. Tot oameni în toată firea au mers la bursă, în speranţa că vor găsi ceva de lucru, chiar şi pe bani puţini. Cei mai mulţi tineri nu se văd muncind pe salarii mici, chiar dacă nu ştiu să facă mare lucru pentru a emite pretenţii. Spun însă că preferă să stea acasă, pe banii părinţilor. Nu se jenează că părinţii muncesc din greu, poate tot pe salarii mici, şi nu se pot bucura de banii câştigaţi pentru că trebuie să îşi întreţină copiii, unii adulţi în toată firea, trecuţi de 25 de ani. Cei cu părinţi aflaţi la muncă în străinătate, care trimit sute de euro familiei, stau fără serviciu chiar şi până la 30 de ani.

Pe acest fond, în care s-a cam pierdut interesul pentru muncă, un candidat la prezidenţiale, Klaus Iohannis, vine cu sloganul „România lucrului bine făcut”. Un lucru bine făcut presupune muncă de calitate. Un slogan care cred că va prinde mai bine la cei trecuţi de 40 de ani, dar care nu au ajuns încă la vârsta pensionării. Pentru că pensionarii, chiar dacă au muncit bine la viaţa lor, acum nu o mai pot face, aşa că preferă candidaţii care promit pensii mai mari, cum ar fi Ponta şi Tăriceanu. Din câte am văzut, înclină mai mult către Tăriceanu, pentru că acesta, când era prim-ministru, a aplicat cea mai consistentă creştere a pensiilor din ultimii 25 de ani.

Oare ce vor alege românii, un candidat care le spune că prin muncă poate fi reconstruită ţara sau un candidat care promite ajutoare sociale şi pomeni de tot felul? Din păcate, vor fi preferaţi candidaţii care promit mult, nu cei care vin cu soluţii. Asta în cazul în care, dincolo de slogane, avem şi candidaţi cu soluţii.

Oferta electorală de la aceste alegeri prezidenţiale mi se pare de departe cea mai proastă de când merg la vot. Şi am auzit asta la multe persoane. Poate că a venit timpul să nu mai aşteptăm soluţii de la politicieni, să începem fiecare, prin forţele lui, să construim, să găsim soluţii, să ne implicăm ca societate civilă. Pentru că partidele sunt îmbâcsite. La fel multe instituţii care sunt conduse de politruci. Ultima soluţie nu este încă o revoluţie şi nici exodul în masă, ci o conştientizare a faptul că fiecare dintre noi avem datoria să căutăm soluţii pentru ţara în care trăim.