Un bărbat din Călimăneşti, judeţul Vâlcea, a murit după ce s-a înjunghiat accidental, în timp ce voia să taie porcul. Mă întreb, dacă tot a decedat omul, măcar l-or fi pus ceilalți membri ai familiei pe grătar, la pîrlit, ca să păstreze porcul pentru la anul? Probabil avea gust bun din moment ce, se știe, toți bărbații sunt niște porci. Dar doar bărbații? Să vedem...
Pe de altă parte, pedeapsa mi se pare meritată. Ce căuta el să taie bietul porc? Știți, desigur, că porcii sunt (fapt demonstrat) cele mai inteligente mamifere terestre, chiar mai inteligente decât câinii. Și acum să nu-mi veniți, vă rog, cu explicația aia pedelistă ”o fi zis și porcul ceva, l-o fi înjurat”, că știm cu toții că porcii grohăie mai frumos decât oamenii. De ce nu tăiem câini? Pentru că nu au gust la fel de bun, desigur. Poveștile astea cu porci sacrificați îmi aduc aminte de copilărie. Și de tinerețe. Și de ziua de ieri. Mda, aș fi vrut să spun că oamenii din România (măcar ăia de la oraș) au progresat un pic, măcar până la nivelul în care să nu mai asasineze, în 2011, porcul ca la OTV, cu un cuțit, după ce în prealabil îl aleargă sălbatic prin bătătură, ca și când ar fi la vânătoare în epoca preistorică. Urletul acela prelung al victimei călărite de cei 7-10 vecini care îi vor mânca pielea peste doar câteva zeci de minute îmi răsună în urechi oricând mă gândesc la înapoierea omului. La incapacitatea lui de-a ieși din logica asta strâmbă și crudă ”sunt în vârful lanțului trofic”, deci e normal să omor pe cine nu se poate apăra. Judecând cu cinism și la rece, putem spune că bărbații sunt mai în vârful lanțului trofic decât copiii, nu? Și totuși nu văd copii alergați și puși pe grătar, deși s-ar putea să aibă gust bun. Așa că ce suntem noi, de fapt- Doar niște porci mai puternici și mai lipsiți de inimă.