Profesorul Vasile Antonie a fost desemnat postmortem cecetățean de onoare al municipiului TârguJiu. Totul a avut loc la Colegiul Național ”TudorVladimirescu” din TârguJiu, înmijlocul elevilor,care îl așteaptă și acum pe profesorul de fizică Vasile Antonie să intre în clasă,a prietenilor sau a profesorilor.Omul, profesorul și prietenul Vasile Antonie a trecut în neființă în urmă cu un an de zile,fiind răpus de o boală nemiloasă.

Profesorul și consilierul local Vasile Antonie a primit ieri, după un an de la trecerea în neființă, titlul de cetățean de onoare al municipiului Târgu Jiu. Primarul municipiului, Florin Cârciumaru a înmânat placheta soției profesorului, care a primit-o cu lacrimi în ochi. Despre Vasile Antonie a vorbit în amfiteatrul CNET inspectorul școlar Justin Paralescu. ”Nu putem uita chipul său plin de optimism și dragoste de viață, vorbele bune pentru cei de lângă el, dar și cravatele, mici lecții de fizică pentru fiecare. Pentru prieteni, pierderea sa este încă extrem de dureroasă. În ciuda prieteniei cu fizica el nu a putut învinge timpul. Cu toate acestea, Vasile Antonie trăiește în sufletele celor dragi, în inimile prietenilor care îi urmează încă sfaturile și prin elevii săi, care îl așteaptă încă în laborator. Se spune că oamenii buni pleacă mai repede pentru că cineva, acolo sus, le simte lipsa, iar noi trebuie să acceptăm și să credem că existăm prin ceea ce lăsăm în urma noastră”, spune Justin Paralescu, inspectorul școlar general.

Bunul său prieten, Gheorghe Nichifor, consilier local și director la Colegiul Național ”Ecaterina Teodoroiu”, a spus că despre Vasile Antonie nu se poate vorbi la trecut, ci la prezent și la viitor. ”Cine se împrietenea cu Bebe Antonie rămânea prieten până la capăt pentru că nu știa ce este trădarea, nu este încălcarea cuvântului. A fost întotdeauna jovial, cumsecade, dispus  să-l ajute din puținul pe care îl avea pe fiecare dintre cei care îi solicitau ajutorul, dar mai presus de toate Bebe Antonie a fost nu magistrul pentru elevii săi, ci camaradul, colegul, prietenul. Ne lipsește foarte mult prezența sa fizică, spiritul său strălucitor și zglobiu, punctualitatea sa, verva și puterea de muncă a acestui om”, declara Gheorghe Nichifor.

„Totul va fi bine“

Elevii și-a adus aminte, la rândul lor, de clipele plăcute petrecute în mijlocul profesorului de fizică și de bunătatea lui. ”Chiar dacă unii elevi poate nu erau interesați de materia pe care o preda cu toții iubeam orele sale. Țin mine că de fiecare dată când îl zăream pe holurile școlii mergeam zâmbind să îl întâmpinăm. Întotdeauna ne bătea ușor pe umăr asigurându-ne parcă, uneori fără a o spune, că totul va fi bine, că indiferent ce problemă am avea ea se va rezolva. Eu una am rămas cu regretul că poate nu am reușit să-l fac să-și dea seama cât de drag mi-a fost de dumnealui, cât de important a fost în formarea mea ca om”, afirmă Silvia Țârcă.