Drumurile Gorjului nu vor arăta foarte bine foarte curând şi asta din simplul motiv că "şmecherii" de constructori nu vor să îşi onoreze contractele pe care le au cu Ministerul Transporturilor. Lucrul acesta îl spune chiar Radu Berceanu care, într-un interviu acordat pentru Gorj TV şi preluat de Pandurul, explică mentalităţile şi şmecheriile constructorilor din România, dar şi perspectivele unui drum mai bun prin Defileul Jiului sau chiar pe la Novaci-Rânca, unde costurile sunt duble faţă de cele ştiute până acum.

R: Ce planuri aveţi pentru judeţul Gorj?
 Radu Berceanu - În primul rând aş vrea să fixăm puţin cadrul general ca să se înţeleagă puţin lucrurile. Din păcate am revenit la acest minister şi credeam că foarte repede o să pot să dau drumul la toate lucrurile, dar n-a fost aşa, pentru că am revenit şi am găsit o serie întreagă de chestiuni cu totul şi cu totul date peste cap. În primul rand datorii de anul trecut, de aproape 700 milioane de euro, ceea ce a făcut ca o foarte mare parte din buget să se ducă în primele trei luni pe plata datoriilor de anul trecut. În al doilea rand datorită crizei, bugetul este cam 60 şi ceva % decât cel de anul trecut şi nu cred că e de aşteptat ca având 60% din banii de anul trecut eu să fac 160 %, că nu sunt magician. Încerc să le pun pe toate cât mai corect, cât mai gospodăreşte, dar am avut o mare problemă datorită acestor datorii. 
 În legătură cu drumurile din judeţul Gorj, pe DN 66, sunt mai multe porţiuni şi este un foarte bun exemplu ce înseamnă constructori serioşi care vor să facă ceva, e o primă porţiune care merge foarte bine, e pe cale să se termine, şi porţiunea unde lucrează o firmă din Ungaria, care sunt la 3 % şi mai au vreo câteva luni şi ar fi trebui să se termine, dar dacă vă duceţi acolo o să găsiţi 2 muncitori. Eu am fost pe şantierul respectiv şi am demarat procedurile de reziliere. Chiar dacă rezilierea contractului nu e o măsură pe care o fac cu inima uşoară, bineînţeles că firma o să mă dea în judecată, până se judecă nu pot să fac licitaţie să bag alt constructor, deci va fi o pierdere de timp. După ce că toată lumea înjură că sunt gropi şi practic nu se lucrează, acum o sa fie o altă bucată în care nu se lucrează şi aş vrea să explic de ce se întâmplă lucrurile acestea. La noi din păcate legislaţia este în aşa fel făcută încât practic singurul criteriu care contează este preţul. Şi atunci foarte multe firme de şmecheri care vin de prin toate colţurile lumii şi care reprezintă de fapt nişte firme care poate acolo sunt serioase, dar cei care le poartă numele şi în România doar le reprezintă , în multe cazuri sunt nişte smecheri, care vin la licitaţie cu un preţ extraordinar de mic. 
 
 Licitaţii câştigate la preţuri de 2 bani
 
 De multe ori preţul nu acoperă nici materiile prime, deci dacă socoteşti balastrul plus asfaltul, netransportate, fără manoperă tot nu ajung. Nişte preţuri care în mod evident sunt absolute incredibile, Nu poţi să crezi că cineva va aduce bani de acasă să facă un drum. Oricine ia o licitaţie, ia o lucrare, o face ca să câştige şi nişte bani. De ce fac acest lucru? Pentru că iau lucrarea, prin lege noi suntem obligaţi să dăm un avans, iau avansul, de obicei, îl folosesc la alte lucrări, sau îşi plătesc cine ştie ce datorii, după care nu lucreză. Şi aşteaptă ca lumea să ne injure pe noi, şi noi la presiunea asta să ne rugăm de ei, şi ei spun : “ Domne dacă ne faceţi o mărire a preţului de 40% lucrăm, dacă nu, stăm”. Este un fel de şantaj. Nişte bani suplimentari care pentru ce să-i dai? Pentru că legislaţia prevede că poţi să faci măriri de preţ, dacă i-ai mări lucrarea , dacă undeva unde era prevăzută o anumită soluţie tehnică şi spui să nu mai facă aşa, faceţi aici un pilon de beton, atunci este un cost suplimentar faţă de înţelegerea iniţială şi merită să-i măreşti preţul. Dar ei se bazează pe acest şantaj care este determinat de legislaţie şi stau. 
 Noi înnebunim, lumea ne omoară şi spune “ Domne, de ce nu lucraţi acolo? “ . Culmea e că multe din lucrări sunt făcute cu bani europeni sau cu diverse aranjamente financiare, inclusiv finanţatorii vin şi spun, “ Domne, v-am împrumutat nişte bani să faceţi nişte tronsoane de drum, de ce nu le faceţi? Şi eu ce să le explic, le explic, dar pentru ei e foarte greu de înţeles că cineva face aşa ceva, pentru că în Germania sau Austria, nimeni nu se gândeşte să facă o astfel de măgărie. Am încercat să schimbăm legislaţia dar nu ne-a dat voie Uniunea Europeană, a spus că nu se poate, preţul cel mai mic trebuie să câştige. Păi şi dacă e de 2 lei, tot trebuie să câştige? Asta e regula: preţul cel mai mic câştigă. E foarte greu de înţeles pentru nişte oameni serioşi şi corecţi, că într-o altă ţară mai din estul Europei, legislaţia aia care la ei funcţionează, la noi nu funcţionează pentru că este folosită de şmecheri în tot felul de măgării din aceastea. Din păcate asta e situaţia cu acea porţiune, noi cam într-o lună şi ceva o să reziliem, pentru că sunt nişte proceduri de reziliere şi dacă nu le respectăm ne câştigă în instanţă, şi de aceea trebuie să respectăm toate etapele. 
 
 Birocraţia sufocă România

 După ce reziliem, dacă nu ne dau în judecată imediat, facem din nou licitaţie, şi sperăm că de data asta găsim un constructor serios, care să se apuce de lucru a 2-a zi şi să lucreze în mod serios, să facă lucrarea, să câştige şi el nişte bani, noi să avem un drum bine făcut, de calitate şi în termenul în care s-ar putea face. Dacă o să vină iar altul care o să dea o sumă, numai şi numai să câştige licitaţia, o s-o luăm de la capăt. De foarte multe ori m-au întrebat chiar si tv sau radiouri, dar şi mulţi cetăţeni “ de ce în alte ţări se poate şi în România nu se poate?”, uitaţi ăsta este exemplul, iar eu momentan sunt legat de mâini şi de picioare, eu n-am cum. O firmă care a avut cel mai mic preţ să n-o scot câştigătoare. Sau dacă cumva fac aşa ceva, până la urmă contestă, mă dă în judecată şi sunt obligat să reiau licitaţia. De foarte multe ori, toată lumea ştie, comisia tehnică, orice expert, e chemat, ştie că cu acel preţ nu se poate face acea lucrare. Dar nu suntem în postura să spunem “ ăsta afară că nu poate să facă cu banii aştia, următorul nici acesta nu poate să facă, al treilea da, acesta este cu cel mai mic preţ la care se şi poate face lucrarea” pentru că pe noi nu ne interesează cel mai mic preţ, doar că e mic. Aşa o să vină cineva să zică “ drumul acesta vi-l repar cu 5 lei” şi îl crede cineva? Avem un blocaj care este determinat de tot felul de şmecheri care vor să folosească legislaţia, care în alte ţări funcţionează, pentru a face tot felul de afaceri şi de hoţii pe banii statului. 

 Contestaţii peste contestaţii

 Eu am vrut să schimb cadrul legislativ. Cam aceeaşi poveste este în legătură cu contestaţiile. Dacă o să luaţi 100 de lucrări publice din Austria o să vedeţi că o să găsiţi o contestaţie sau poate două, pentru că a fost greşeală şi firma s-a simţit nedreptăţită şi s-a dus în contestaţie. La noi la 100 de lucrări, sunt cel puţin 100 de contestaţii, că la noi s-ar putea să găsitţi la 100 de lucrări, 120 de contestaţii, că uneori contestă şi al doilea şi al treilea, ca fiecare în parte să-şi vadă de ale lui. Nu contestă pentru că el crede că ar putea să câştige, contestă ca să-l târască pe cel care a câştigat lucrarea în justiţie. Ştiţi că la noi justiţia durează …1 an, şi în timpul acesta, nici cel care a câştigat nu lucrează, nici noi nu putem să le spunem oamenilor că se lucrează şi că peste un an de zile o să fie gata, banca de unde am luat banii ne percepe comisioane de neutilizare a banilor, deci plătim, iar el stă şi râde pentru că a contestat şi are acest drept. După care trimite pe cineva la firma care a fost pe primul loc şi este contestată şi spune: dă-ne 50 de mii de euro şi te lăsăm în pace. Asta e realitatea, de aia se fac atâtea contestaţii, este un mijloc de jegmănire a celor care câştigă licitaţiile, dar este şi o practică nenorocită care ne lungeşte toate lucrările. Şi atunci am venit şi am modificat legislaţia acum vreo 2 luni, şi am zis ca cine vrea să facă contestaţie, 2% din valoarea contestată, depune o taxă de timbru la justiţie şi dacă cumva pierde procesul, pierde şi banii aceia. A sărit Uniunea Europeană şi săptămâna trecută am modificat această ordonanţă şi am adus-o înapoi, pentru că ne-au refuzat. Ne-au spus că este o obstrucţie a firmelor să-şi caute dreptatea şi că n-avem voie să facem aşa ceva. 

 Măgării acoperite legal

 Le-am şi spus: „ la voi nu se practică măgăria asta, dar la noi se practică din păcate”. N-au putut să înţeleagă. Noi la minister nu avem nicio licitaţie care să nu fie contestată, nu există niciuna. Oare toate or fi fost incorecte? Se face o statistică: din 100 de contestaţii, în 98 % din cazuri se dă dreptate cum a dat comisia la început, dar dupa 1 an, firmei câştigătoare. Comisiile nu se joacă, în primul rând că au nişte lucruri foarte precise care le punctează şi nu au cum să greşească, cine crede că se fac astfel de lucruri se înseală. În al doilea rând, majoritatea sunt cu bani europeni, că e un împrumut de la BEI, BERD, de la Banca Mondială, dar tot există o componentă a unor bani din afară. Străinii sunt foarte atenţi la licitaţie, drept urmare licitaţiile se fac corect întotdeauna. Ce rost are să conteşti, numai acest rost pe care vi-l spun eu, din păcate momentan nu-l putem împiedica. Ne-am gândit acum să facem un sistem de punctare a firmelor.adică, un sistem cu care o firmă a avut lucrări cu ministerul, cu compania de drumuri, cu CFR şi a lucrat prost, a întârziat şi aşa mai departe, să primească la sfârşit un punctaj. Şi atunci când vine la o licitaţie la noi să conteze, dacă e primită sau nu, acel punctaj. Sub un anumit punctaj nu mai poate să intre la licitaţie. De ce? Pentru că şi dumneavoastră dacă aţi lucrat cu o firmă de 3 ori, şi de fiecare v-a cerut de 2 ori mai mulţi bani decât v-aţi înţeles la început, a făcut o lucrare proastă, v-a întârziat, a trebuit să reparaţi în urma ei, păi dacă mai faceţi o patra lucrare, o mai luaţi tot pe aia? Şi atunci noi trebuie să găsim un mijloc în care să triem lucrurile acestea. Pentru că efectiv vin firme care au 3 amărâţi se duc în străinătate, găsesc o firmă de construcţii care e mare acolo, care are lucrări, şi devin reprezentanţii acestei firme, şi vin şi spun : noi suntem firma cutare din Spania care arată ce poduri, ce autostrăzi, dar acele autostrăzi au fost făcute de firma de acolo nu de ei de aici. Ei de aici, câştigă o lucrare, că n-ai încotro, au acele referinţe, nu poţi să-i dai la o parte. Dau un preţ mic că ei vor să fie siguri că o să câştige, dar ei nu se pricep. Câştigă, după care binînţeles că ei nu sunt în stare să facă lucrarea respectivă că nu au oameni, nu au nici specialişti, nu au nici utilaje şi atunci ori merg pe varianta abandonului, ori merg pe varianta de a se duce la firma care este pe locul 2 şi spune: nu vrei să faci lucrarea totuşi? Cum s-o fac? Păi: noi am câştigat-o cu preţul acesta, ne dai nouă 10%, cu alte cuvinte câştigă 10% fără să munceaască nimic 3 inşi stând acasă. Toate tipurile de şmecherii se petrec, din păcate, deşi le ştim, sunt foarte greu de împiedicat, pentru că multe dintre ele de fapt speculează o anumită fisură nu neapărat în legislaţie, că legislaţia e corectă, ci în interpretarea legislaţiei la nivelul nostru românesc. De multe ori mi s-a spus că de ce vrem să schimbăm, că asta e ca legea din restul ţărilor europene, dar acolo este aplicată cu nemţi sau cu englezi, la noi e aplicată cu români, cu turci, cu greci, cu tot felul de personaje, care nu vin în mod serios să facă lucrurile. 
 
 UE nu vrea alte reguli 

 R: În momentul de faţă ce pârghie aveţi, ca ministru, să împiedicaţi situaţiile de acest gen?
 Radu Berceanu - Măcar eu ştiu toate aceste lucruri, le recunosc public, poate le ştiu şi alţii, dar n-am auzit niciodată un ministru vorbind de aceste lucrui, numai constructorii vorbesc, dar între ei. Eu le spun public pentru că trebuie să le îndreptăm în vreun fel. Adică nu putem să stăm cu mâinile în sân şi să zicem că n-avem ce face, ne păcălesc toţi, stăm cu drumurile praf făcute, îşi strică oamenii maşinile şi noi n-avem nicio posibilitate. Cum e cu DN 66, cu firma asta din Ungaria. Trebuie să încercăm alte idei care să fie acceptate de UE şi până la urmă să putem pune barieră la aceste măgării şi şmecherii. Eu am fost de vreo 2 ori în aceste 5 luni de când sunt ministru şi le-am explicat, au început să înţeleagă, mai mult decât atât au început să fie convinşi de datele statistice. Încep şi ei să-şi dea seama că trebuie făcut ceva pentru a preîntâmpina această chestiune şi sperăm că o să găsim în lunile următoare o formulă prin care să împiedicăm. Asta nu înseamnă că n-avem zeci şi sute de cazuri deja în curs, pe care până o să le spălăm, lumea pe bună dreptate, ne înjură. Înainte să fiu ministru la transporturi înjuram că eram şofer şi dădeam într-o groapă de mi se rupea sufletul. Dar în momentul în care ştii care sunt toate amănuntele îţi dai seama că noi de foarte multe ori ne facem singuri probleme unii la alţii. Firme de construcţii care fac astfel de lucruri absolut incorecte, sau ilegale. 

 Drumul spre Rânca ne costă dublu

 R: La DN 67C în ce stadiu sunt lucrările? 
 Radu Berceanu - DN 67C este o lucrare care a pornit cu stângul, nu din punctul acesta de vedere, aici suntem în altă situaţie. DN67 C, domnul Orban, s-a gândit să o facă cu banii mei, mai bine zis, domnul fost ministru să o facă cu banii viitorului ministru. Ceea ce este incorect. S-a spus: hai că facem lucrarea aceasta dar cu credit furnizor şi banii se plătesc în 2010, 2011, 2012. Adică, domnul Orban, a dat drumul la lucrare, constructorul a început să lucreze, dar nu a plătit niciun ban, nici nu avea niciun ban prevăzut nicăieri. A stabilit că plata se face cum vă spuneam. Deci eu urmez ca la anul , în 2011, 2012 nişte chestiuni antamate dinainte. Păi dacă toţi facem aşa ne întindem în plapuma altuia. Eu cred că sunt nişte prevederi bugetare care trebuie respectate. Ca să facă acest lucru s-a făcut lucrarea cu ceea ce înseamnă credit furnizor. Şi atunci lucrarea în sine costă un preţ, iar costurile financiare adică împrumutul, pentru că firma respectivă ia împrumut de la banca cu care lucrează, dupa care urmează să-şi ia peste 3 ani banii înapoi, cu dobânzi, cu cheltuieli. Toate asta le plătim noi toţi. Deci această lucrare costă 170 de milioane şi mai costă 150 de milioane, adică am dublat costul, prin faptul că am facut-o cu banii de peste 4 ani. Nu cred că este corect şi nu aşa rezolvăm probleme. Asta a fost o şmecherie electorală prin care să se poată veni si să se spună că ei fac şi după aia lasă să plătească cei care vor veni. Toţi am putea să lăsăm urmaşilor noştri să ne plătească toate datoriile, dar nu este corect. De asta, din punct de vedere al felului cum înaintează lucrările, nu aş putea să spun că am nemulţumiri. Ce s-a lucrat e destul de bine, se va lucra în continuare. Încerc să discut cu constructorul şi să schimbăm această modalitate. Am propus ca la un moment dat să trecem lucrarea pe buget în aşa fel încât să nu mai avem acele costuri financiare, adică să nu mai avem acea dublare a preţului prin faptul că se fac plăţile foarte târziu. Mai ales că a crescut foarte mult dobânda la bancă. Deci noi plătim nişte sume uriaşe, nu pentru lucrare în sine, ci pentru nişte aranjamente financiare. Am propus ca de la anul constructorul să accepte să modificăm, şi să trecem pe buget, adică îi plătim cât lucrează, fără să mai ia alte împrumuturi şi să cheltuim o groază de bani pe nimic. 

 Modernizarea Defileului, mai peste câţiva ani

 R: Aţi declarat la un moment dat că intenţionaţi să faceţi un drum nou pe Defileul Jiului ? Ce ne puteţi spune?
 Radu Berceanu - Nu! Am declarat că putem să ne gândim în perspectivă ca pe Defileul Jiului să facem o serie întreagă de corecţii de traseu. Putem să ne gândim la nişte mijloace tehnice de mileniul 3: tunele, viaducte se realizează cu totul alte posibilităţi şi atunci putem să facem un traseu care să aibă mai ales tunele. Şi astfel să facem un traseu mult mai drept, în unele locuri în loc să ocolească extrem de complicat nişte zone, să străpungem câte un tunel. În toată zona sunt mineri care ar putea să-şi asume aceste lucrări, în felul acesta mai uitilizăm din forţa de muncă existentă şi la sfârşit putem avea un traseu de cu totul altă factură. Pentru că la ora actuală, în unele dintre curbe, cel puţin tirurile trebuie să meargă încet şi să vireze cu mare atenţie pentru că este un traseu foarte vechi, realizat în anii 50 când s-a refăcut aşa cum îl ştim la ora actuală. Lumea a evoluat şi trebuie să facem şi noi o străpungere mai corectă. Numai că este vorba de bani, şi cum vă spuneam, stăm destul de prost anul acesta. Practic nu încercăm decât banii puţini pe care îi avem să-i punem pe finalizarea lucrurilor care sunt în curs de execuţie şi nu să ne apucăm de alte proiecte. Acolo unde se lucrează punem banii să terminăm proiectele. Nu ne apucăm de sute de mii de proiecte doar ca să păcălim lumea. 
 Dacă la anul din punct de vedere economic lucrurile revin la normal, facem studiile, proiectele, verificările geologice ca să vedem cum stă solul pe acolo, pentru că nu este o joacă de copii, iar în anul următor am putea să facem licitaţia ca să avem un constructor care să înceapă această lucrare. Aceste lucruri nu se fac de azi pe mâine. Nici nu s-a omorât nimeni să facă autostrăzi, să facă lucrări în infrastructură, niciun guvern până acum, pentru că lucrările în domeniul acesta sunt foarte scumpe, sute de milioane de euro la cea mai mică, la autostăzi discutăm în miliarde de euro. Deci trebuie foarte mulţi bani şi se întind pe foarte mulţi ani. Deci de obicei ce ai început tu şi ai dus până la un anumit moment nu se termină în mandatul de 4 ani. Şi atunci orice ministru sau orice priministru spune că vine următorul după el şi taie panglica şi toată lumea o să zică de el, că el a făcut. Pentru că o primă parte a lucrărilor nu se vede, partea cu studiu de fezabilitate, studiu de traseu, proiect tehnic, toate acestea care sunt nişte lucrări complicate care sunt foarte scumpe şi care practic nu se văd. 

 Lucrări grele, care durează ani de zile

 Dacă eu o să fac toate aceste lucruri, pentru drumul către Petroşani, cu tunele, un traseu mai ca lumea, şi o să vin în 2012 şi o să spun: am făcut o faptă bună, iată am făcut studii, toată lumea o să zică: „Du-te domne de aicea! Ai făcut vreun drum? Nu..Şi atunci ce ne ţii de vorbă”. Pentru că nu se vede. Vine următorul ministru, le are pe toate pe tavă şi în 2 ani de zile face drumul şi toată lumea zice: „ ăla a fost prost şi ăsta e bun, că a făcut imediat”. Deci trebuie să ai răbdare, să strângi din dinţi, să te ţii de anumite lucrări şi să te înjure lumea peste tot. Eu n –am pe cine să înjur, decât să ma înjur în oglindă că atâţia bani am, atât pot să fac şi să înceerc să ma duc peste tot să verific zilnic toate lucrările şi să împing atâta cât se poate împinge. Sunt lucruri grele, complicate, foarte scumpe, dar eu vă promit că atâta timp cât eu o să fiu ministru, mă ţin de ele cu dinţii şi ştiu tot ce se întâmplă în domeniul acesta. Nu ma poate păcăli niciun constructor, niciun consultant, niciun proiectant şi încerc cu banii puţini care-i avem să avem cele mai multe rezultate. 
 R :Aveţi un mesaj către gorjeni?  
 Radu Berceanu - Sunt aici pentru că încerc să conving pe toată lumea de importanţa elegerilor europene şi să-i rog pe toţi cetăţenii Gorjului să voteze duminică 7 iunie. Am spus de multe ori că folosim bani europeni, măcar din acest motiv oamenii trebuie să vină la vot şi să voteze cu cine doresc ei. E foarte important să vină duminică la vot. Pentru că nu trebuie să lase pe alţii să decidă pentru ei.