În ziua de astăzi, să ştii o limbă străină, ca român, este mai important decât viaţa însăşi. Pentru că putem conveni că, decât să fii prost, mai bine ai fi mort. Iar dacă astăzi nu ştii măcar engleza, cu siguranţă eşti prost, mai mult sau mai puţin. Dar mai degrabă mai mult.

De ce? Pentru că nu avem presă. Serios, nu există. Eu, de exemplu, am făcut facultatea de jurnalism. La jurnalism nu te învaţă chestii complexe sau incredibile. Regulile de îţi vin şi fără să fi făcut o oră de jurnalism. Pentru că sunt reguli de bun-simţ. În presa noastră nesimţită, acele reguli se respectă într-o atât de mică măsură încât, chiar presupunând că există unele publicaţii sau unii jurnalişti care îşi fac corect treaba, oricum, ca şi consumator, ţi-ar fi aproape imposibil să descoperi în noianul de rahat calitatea, adevărul şi, în esenţă, informaţia. Cei mai celebri foşti colegi ai mei de facultate sunt aceia care fac cea mai jegoasă presă. În fapt, o non-presă. Presă de monden.

De ce nu avem presă? E o discuţie mult prea largă ca să o putem aborda satisfăcător aici. Ca să pun degetul pe o singură rană a muribundului ciopârţit, însă, aş spune că nu avem presă pentru că ziariştii nu înţeleg nici măcar ei subiectul pe care îl dau mai departe. Cum ar putea, deci, să ni-l explice nouă? De ce nu înţeleg ziariştii, şi asta e de discutat. Or fi prea mulţi (deci prea proşti), or fi devenit captivi prezentării în stil tabloid a problemei, or fi prea superficiali, dezinteresaţi sau prost plătiţi. Ori poate că pur şi simplu nu ştiu engleză. Şi astfel revenim la originile problemei. Dacă vă uitaţi pe site-uri sau la televizor, veţi vedea tone de ştiri preluate de la agenţii străine, dintre care o bună parte preluate prost, adică traduse suficient de greşit cât să se schimbe lucruri esenţiale din original, dacă nu cumva chiar se ajunge la o idee opusă celei reale. Necunoaşterea englezei este cu atât mai îngrijorătoare cu cât vorbim, în multe cazuri, despre comunicatori tineri, care s-ar presupune că sunt familiarizaţi cu internetul şi limba lui cvasioficială.

De ce nu ştiu tinerii români engleză? Deja ne afundăm în cercul vicios. În principiu, pentru că avem un sistem de educaţie inept. De ani buni, într-o ţară membră UE şi în plin fenomen de globalizare, engleza (şi nici vreo altă limbă străină) nu mai este probă scrisă la bacalaureat. Nu că nu e obligatorie, dar nu este trecută nici între probele la alegere, nici măcar pentru liceele filologice. Şi staţi, că e şi mai rău de-atât. Recent, limba străină a fost scoasă şi de la proba de oral. De fapt, proba de oral a fost scoasă cu totul şi înlocuită cu aşa-numitele competenţe, nişte examene vorbite, e drept, dar formale şi irelevante, care se notează cu un calificativ şi de care nu se ţine cont în alcătuirea notei finale de la Bac. Abia aici regăsim limba străină ca probă. Doar că nu-şi bate nici un licean capul cu ea. Dacă vreţi să vedeţi câtă engleză ştiu tinerii, e suficient să vă uitaţi la filme americane cu subtitrări făcute de tineri pentru anumite site-uri. Chiar şi la cinematografe găseşti, tot mai des, traduceri de care ar râde şi Irina Margareta Nistor.

Dar bătrânii care nu ştiu engleză? Majoritari şi, cu siguranţă, tot mai confuzi, bătrânii noştri care n-o rup pe limba lui romeoşijulieta (sau cum era?) se cam fac de râs. Am convingerea că un om care ştie o limbă străină măcar la un nivel mediu nu ar putea vreodată să se înghesuie să pupe nişte moaşte, să se umilească la cozi pentru tigăi sau să-şi vândă votul pe nimic. Culmea este că asupra lor năvăleşte, zi de zi, o avalanşă de informaţii preţioase şi care ar putea să le deschidă ochii, însă acestea trec pe lângă ei, evitându-i în ultima clipă, ca stolurile de lilieci pe lângă obstacole. Pentru că sunt în engleză. Şi cel mai trist este că necunoscătorii de engleză nici măcar nu ştiu ce pierd.