Au trecut săptămâni bune de când conducerile companiilor miniere şi energetice vorbesc de trimiterea unor salariaţi in regim de aşteptare de până la doi ani, pentru a reduce costurile. Liderii de sindicat şi directorii au făcut potecă la Bucureşti in ultimele zile, invocând faptul că nu există cadru legal pentru acordarea concediilor de aşteptare. În realitate nu sunt bani, după cum susţin surse din administraţie. Nici complexurile energetice, nici SNLO nu îşi permit să ţină acasă sute de salariaţi cu 75% din salariu plus sporul de vechime, la care să plătească şi dările aferente către stat. Deşi au semnat un protocol cu ministrul Ariton pentru acordarea sumelor din fondurile companiilor, acum, pentru ca nu sunt bani, sindicaliştii cer prelungirea aplicării ordonanţei 116 care a permis până anul trecut acordarea plaţilor compensatorii din fonduri de la buget. Daca banii ar fi acordaţi de unităţi, ar fi suficient un act adiţional la contractul colectiv de muncă, dar şi aici au apărut probleme, pentru ca sindicaliştii din exploatările rentabile refuză să accepte restructurările, pe motiv că soluţia normală ar fi închiderea exploatările nerentabile, nu reducerea personalului în acelaşi procent şi acolo unde este profit şi acolo unde se produc pierderi.