M-am plictisit de Connect-R, Buzdugan şi alţi martori dubioşi ai unor epifanii înlesnite de înzestrarea lor intelectuală modestă, care predică pentru necesitatea orelor obligatorii de religie. Singurul argument cât de cât valabil pentru oră de religie obligatorie în şcoli este acela că religia ne-ar pune, zice-se, bazele unei bune morale. Că ar face din noi nişte oameni mişto, iertători şi corecţi, cum ar veni. Mă rog, discutabil. Prin Vechiul Testament, cel puţin, găseşti orori mai multe şi decât în Codul Penal. Unele săvârşite de Dumnezeu însuşi, sub formă de pedepse. Pentru homosexualitate, de pildă, pedeapsa Domnului cel bun şi iertător este moartea în chinuri, prin ardere de vii. Să se consemneze că, în calitate de bun creştin, consider că s-a exagerat cu reacţia în legătură cu Sodoma şi Gomora, aşa cum cred că Iov, de pildă, a fost supus unor încercări atât de, hm!, ale dracului încât nici o pildă nu justifică teroarea respectivă.

Pot să înţeleg că, în esenţă, creştinismul este o religie care are în spate o poveste frumoasă şi moralizatoare. Îmi place şi de Isus. Cred că a existat şi-a fost un om bun, dar mai cred şi că sperma responsabilă pentru crearea lui a fost exclusiv cea a lui Iosif. Şi nu, nu cred că Isus cel adevărat (la cum îl ştiu, sic!) ar fi putut avea o problemă cu homosexualii, musulmanii şi nici măcar cu ateii sau alte grupuri pe care ultrareligioşii le combat cu furie.

Într-adevăr, este foarte important ca puştilor să li se ofere o educaţie morală solidă, pe care la vârste fragede nu o pot găsi singuri în cărţi sau pe torente. Dar, pentru rezolvarea acestei chestiuni simple, ţările normale la cap au o alternativă mult mai bună decât religia: orele de etică, combinate cu noţiuni de bază de filosofie care includ, vrând-nevrând, şi o educaţie religioasă decentă şi, pe cât se poate, exhaustivă, în sensul de istorie a religiilor, nu de glorificare a unei singure religii. Există lucruri bune în toate religiile, aşa cum fiecare om, indiferent de naţionalitate, poate să fie mai mult sau mai puţin compatibil, ca formare şi gândire, cu o religie sau alta. Religia merită studiată în şcoli, dar nu la modul restrictiv şi ameninţător, ci la acela deschis şi frumos, tolerant şi inteligent. O bună moralitate nu poate veni altfel decât cu un pluralism de idei şi precepte.

Aşa să ne-ajute cinstea, bunătatea şi bunul-simţ!