Bine, nu ne vindem țara. Am înțeles, nici nu suntem comuniști. Adică n-o vindem la străini, dar vrem să o vindem la firme românești care să se achite cu grație și responsabilitate de combinatele, minele sau fabricile cumpărate, astfel încât țara și poporul să nu aibă decât de câștigat. Dar cui? Unde-s capitaliștii români serioși și responsabili? Vor mai trece decenii bune, poate mai mult, până când noi vom fi în stare să exploatăm aurul chiar și cu metoda aia neecologică a cianurilor. Să-l scoatem curat, laparoscopic eventual, nici nu poate fi vorba. Și nu e tocmai prima tehnologie pe care nu o stăpânim. Uitați-vă la autostrăzile din străinătate, alea care trec prin munte (prin tunele impresionante) când îl întâlnesc în cale. Ați văzut așa ceva la noi? Sau, dacă veți vedea, aveți impresia că o companie de drumuri autohtonă ar putea face lucrarea aia? Nu. La noi se suie cu șușaua pe munte, iar iarna se închide drumul, că nu-s condiții.

Și să ne mai uităm și la oameni, dincolo de tehnologie. Ultimele două privatizări românești au fost, de fapt, doar zvonuri de privatizare. Și ce zvonuri urât mirositoare! Vă vine sau nu să credeți, o țară întreagă, cu guvern cu tot, a fost dusă de nas, timp de câteva săptămâni de un escroc notoriu, unul care (râsete) s-ar fi oferit să cumpere și să salveze Oltchimul de la moarte. Escrocul nu a cumpărat, nu și-a pus nici măcar dinții, ca să își sporească măcar cât de cât credibilitatea, iar Oltchimul a fost lăsat să moară. Urmează CFR marfă. Un alt mare capitalist român, pe numele său Gruia Stoica, a zis că gata, are banii, să i se dea compania. Până pe 15 octombrie, domnul Stoica trebuie să scoată din buzunar (sau din buzunarul altora, treaba lui) 202 milioane de euro. Întrebat dacă are banii necesari de o ziaristă de la Realitatea, domnul Stoica (țigan, nu neapărat că asta l-ar face nedemn de încredere) i-a replicat: ”De ce, vrei să te scot deseară la restaurant?”. Cam la cheltuielile astea se pot întinde marii biznismeni de la noi, într-adevăr. O televiziune falimentară, o rețea de magazine mic(i) la care nu plătesc nici măcar chiria pe o lună, un scos la restaurant golănesc și alte mari afaceri de acest nivel. Nu ne putem aștepta la altceva.

Prin urmare, avem doar două variante să facem și noi ceva prin țara asta: capitaliștii nenorociți din alte state, care vor să profite (oau, ce descoperire!) de noi și să se îmbogățească sau învierea lui Ceaușescu. De bine de rău, comunismul exploata resursele proprii. Noul capitalism de la noi nu e în stare. Și-atunci cum să-i arăți cu degetul pe ăia care zic că era mai bine pe vremea răposatului? Poate mai bine nu era, dar zău dacă nu pare că jegurile alea de comuniști erau mai competenți decât falșii noștri capitaliști.