Am citit un studiu despre români, pe Hotnews. "Psihologia Poporului Român. Profilul Psihologic al Românilor" - lucrare coordonată de un psiholog cică reputat, Daniel David. Zicea acolo, printre altele, că românilor le lipseşte practic în totalitate simţul civic, din cauză că sunt de un egoism feroce. Nu se zicea şi care e cauza egoismului, dar eu aş putea să intuiesc: profunda lipsă de cultură şi de înţelegere a funcţionării lucrurilor.

Suntem egoişti, fixişti, excesiv de dogmatici (un procent înfiorător de români, peste jumătate, ar alege părerea religioasă în defavoarea celei ştiinţifice, în locuri unde acestea se bat cap în cap), mizantropi, cinici, lipsiţi aproape complet de încredere în străini dar cu prea multă încredere în cei din interiorul familiei, avem un stil cultural ”evitativ şi represiv” care ne face să fim plini de complexe, fie ele de superioritate sau de inferioritate şi am face aproape orice pentru a parveni, adică pentru a câştiga putere socială, asta deşi nu recunoaştem că ne dorim acea putere, ci ne scuzăm spunând că alţii ne-au dorit şi împins în acea poziţie.

Toate aceste defecte nu ne pot descuraja, însă. Conform studiului, românii au o părere extrem de bună despre ei. Mai mult, sunt nişte impostori. În sensul că, fără să respecte sau să creadă cu adevărat în valori ca universalismul (adică preocuparea pentru binele general) sau benevolenţa (preocuparea pentru binele celor cunoscuţi), românii te vor minţi în faţă dacă îi întrebi şi vor spune că de fapt dau foarte mare importanţă acelor lucruri, ca să te impresioneze plăcut. În realitate, suntem, zice statistica, cel mai egoist popor din Europa, practic nu dăm doi bani pe stat sau societate şi singurul cerc, extrem de restrâns, la care se extinde altruismul nostru e acela al familiei.

Şi, desigur, suntem extrem de iresponsabili şi, în general, nişte indivizi pe care nu se poate baza omul.

Şi, ca să vedeţi că eu nu mă exclud din studiu, vă povestesc, apropo de paragraful anterior, ce mi s-a întâmplat alaltăieri seară: am făcut 30 de ani şi mi-am promis mie şi apropiaţilor că o să fiu un tip mai matur, mai responsabil, ce mai, mult mai în concordanţă cu propria vârstă. Am băut pentru chestia asta, logic, timp în care m-am îmbătat. După care am plecat acasă şi mi-am pierdut pe undeva pe drum portofelul cu toţi banii şi toate actele. Ca un român adevărat, nu?